Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
INTERZIS ● Producătorii nu au voie să scrie "natural" pe etichetă
Preţul scăzut al unor sortimente de pastă de tomate ne poate atrage,
dar înainte trebuie să vedem ce se află în borcan. Citind eticheta vom
vedea dacă producătorul a pus mai multe roşii sau mai mult amidon.
INTERZIS ● Producătorii nu au voie să scrie "natural" pe etichetă
Preţul scăzut al unor sortimente de pastă de tomate ne poate atrage, dar înainte trebuie să vedem ce se află în borcan. Citind eticheta vom vedea dacă producătorul a pus mai multe roşii sau mai mult amidon.
Cum iarna nu se găsesc roşii proaspete apelăm la bulion sau la tomate în conservă. Cu toate acestea, nu toţi consumatorii sunt la curent cu legislaţia în vigoare cu privire la aceste produse, deşi Ordinul 362 a intrat în vigoare la 24 octombrie 2002. Aceasta se referă la condiţiile privind conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea şi păstrarea bulionului şi a pastei de tomate destinate comercializării pentru consumul uman.
CUM ARATÅ. Astfel, bulionul şi pasta de tomate se obţin prin zdrobirea şi strecurarea tomatelor, la care se poate adăuga sare sau zahăr. După aceea se concentrează prin fierbere sucul obţinut, până când pasta devine consistentă. Acesta se ambalează în recipiente ermetice sau neermetice.
Materiile prime şi auxiliare utilizate la fabricarea bulionului şi a pastei de tomate trebuie să fie proaspete, întregi, ajunse la maturitate industrială. Trebuie să aibă culoarea roşie intensă, fără semne de fermentare, mucegai sau boli criptogamice, iar sarea trebuie să fie de uz alimentar. La fabricarea produsului nu este permisă adăugarea coloranţilor, substanţelor conservante şi a celor de îngroşare. Se pot adăuga sare şi/ sau zahăr la pasta de tomate la solicitarea scrisă a beneficiarului. Bulionul şi pasta de tomate se ambalează în recipiente de diferite capacităţi, cu posibilităţi de închidere ermetică sau neermetică. Trebuie menţionat în mod obligatoriu pe etichetă substanţa uscată solubilă, exprimată în grade refractometrice la 20şC. Este interzisă înscrierea menţiunii "natural" pe etichetă.
Înainte de a lua borcanul de pe raft aveţi grijă ca recipientul să fie curat, ermetic închis, cu capacul nebombat, neruginit. Eticheta acestuia trebuie să fie curată. Cutiile metalice pot avea corpul uşor deformat, dar nu şi faltul. În interior, recipentul de asemenea trebuie să fie curat, iar pe capac şi cutie metalică nu sunt permise pete negre sau de rugină, exfolieri sau zgârieturi ale peliculei de lac. În pasta de tomate nu trebuie să se regăsească corpuri străine ca seminţe, pieliţe sau frunze. Dacă aceasta prezintă forme de alterare, mucegai sau fermentare, nu o consumaţi. Masa produsului trebuie să fie omogenă, fină, strecurată. O altă caracteristică importantă este culoarea. Pasta trebuie să fie roşie intensă până la roşie cărămizie şi uniformă în toată masa produsului.
Preţul scăzut al unor sortimente de pastă de tomate ne poate atrage, dar înainte trebuie să vedem ce se află în borcan. Citind eticheta vom vedea dacă producătorul a pus mai multe roşii sau mai mult amidon.
Cum iarna nu se găsesc roşii proaspete apelăm la bulion sau la tomate în conservă. Cu toate acestea, nu toţi consumatorii sunt la curent cu legislaţia în vigoare cu privire la aceste produse, deşi Ordinul 362 a intrat în vigoare la 24 octombrie 2002. Aceasta se referă la condiţiile privind conţinutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea şi păstrarea bulionului şi a pastei de tomate destinate comercializării pentru consumul uman.
CUM ARATÅ. Astfel, bulionul şi pasta de tomate se obţin prin zdrobirea şi strecurarea tomatelor, la care se poate adăuga sare sau zahăr. După aceea se concentrează prin fierbere sucul obţinut, până când pasta devine consistentă. Acesta se ambalează în recipiente ermetice sau neermetice.
Materiile prime şi auxiliare utilizate la fabricarea bulionului şi a pastei de tomate trebuie să fie proaspete, întregi, ajunse la maturitate industrială. Trebuie să aibă culoarea roşie intensă, fără semne de fermentare, mucegai sau boli criptogamice, iar sarea trebuie să fie de uz alimentar. La fabricarea produsului nu este permisă adăugarea coloranţilor, substanţelor conservante şi a celor de îngroşare. Se pot adăuga sare şi/ sau zahăr la pasta de tomate la solicitarea scrisă a beneficiarului. Bulionul şi pasta de tomate se ambalează în recipiente de diferite capacităţi, cu posibilităţi de închidere ermetică sau neermetică. Trebuie menţionat în mod obligatoriu pe etichetă substanţa uscată solubilă, exprimată în grade refractometrice la 20şC. Este interzisă înscrierea menţiunii "natural" pe etichetă.
Înainte de a lua borcanul de pe raft aveţi grijă ca recipientul să fie curat, ermetic închis, cu capacul nebombat, neruginit. Eticheta acestuia trebuie să fie curată. Cutiile metalice pot avea corpul uşor deformat, dar nu şi faltul. În interior, recipentul de asemenea trebuie să fie curat, iar pe capac şi cutie metalică nu sunt permise pete negre sau de rugină, exfolieri sau zgârieturi ale peliculei de lac. În pasta de tomate nu trebuie să se regăsească corpuri străine ca seminţe, pieliţe sau frunze. Dacă aceasta prezintă forme de alterare, mucegai sau fermentare, nu o consumaţi. Masa produsului trebuie să fie omogenă, fină, strecurată. O altă caracteristică importantă este culoarea. Pasta trebuie să fie roşie intensă până la roşie cărămizie şi uniformă în toată masa produsului.
Aditivi alimentari
- dr. ing. Gabriela Berechet
În termeni gastronomici, termenii de bulion şi pastă de tomate nu sunt sinonimi. Primul este un concentrat proteic din carne fiartă. Calitatea pastei de tomate este dată de gradele brix, adică de concentraţia de substanţă uscată. În mod normal, aceasta trebuie să fie de 27%, restul produsului fiind apă. De cele mai multe ori, pentru a da consistenţă pastei de tomate, mulţi producători folosesc îngroşători de tipul gumelor sau amidon, lucru total interzis.
Un aditiv alimentar întâlnit în pasta de tomate este antioxidantul acidul citric, E 330. Fără el bulionul ar avea o culoare foarte neplăcută, deoarece licopenul şi betacarotenul sunt vitamine care se oxidează la lumina soarelui. Sunt situaţii nefericite, în care producătorii de pastă de tomate folosesc în acelaşi scop, dar şi pentru o conservabilitate mai mare benzoatul de sodiu (E 211). Mai mult, acesta are rolul de a combate patulina, o bacterie care apare din cauza mucegaiului şi a nesortării roşiilor înainte de a intra în procesul de producţie. Patulina rezistă la pasteurizare, astfel încât acest procedeu de conservare a pastei de tomate nu este foarte eficient în acest caz.
Pasta de tomate de calitate superioară are 54 grade brix, ea fiind dublu concentrată. Prin eliminarea aproape totală a apei se reduce aproape de zero posibilitatea de apariţie a mucegaiurilor.
Citește pe Antena3.ro
