Entorsa de gleznă

Entorsa de gleznă, leziune traumatică creată de o "perturbare tensională" a părţilor moi capsulo-ligamentare şi periarticulare ce depăşeşte limitele fiziologice de stabilitate ale articulaţiei, este explicată de medicul Sebastian Diaconescu, de la Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneologie din Bucureşti.

Specialist în recuperare medicală, medicul Sebastian Diaconescu precizează că, în cazul entorsei, raporturile dintre suprafeţele articulare osteocartolaginoase nu se modifică.

INCIDENŢĂ ŞI CAUZE
Acest tip de afecţiune se întâlneşte frecvent la adolescenţi, adulţi tineri şi la sportivi. Entorsa este foarte rară la copii (ligamentele acestora sunt suple şi elastice şi se lasă desprinse fără a se rupe), şi la bătrâni. La persoanele de vârsta a treia, acelaşti tip de traumatism cauzează fractură, deoarece ţesutul osos e fragilizat de osteoporoză.

Entorsa poate fi cauzată de alunecări, căderi pe teren denivelat, aterizări greşite pe marginea piciorului, precum şi de laxitate articulară, dobândită prin traumatisme anterioare sau congenitale, paralizii, atrofii musculare, devieri şi dezaxări ale membrului. "Printre cauzele de ordin general putem aminti lipsa de antrenament, oboseala, hipotonia musculară", spune medicul Diaconescu.

Specialistul precizează că "în momentul accidentului pacientul acuză durere vie la nivelul articulaţiei şi impotenţă funcţională uneori totală, urmată de o tumefiere locală prin hematom; durerea vie şi insuportabilă se calmeză deseori în câteva ore, persistând o jenă profundă. Accidentatul îşi reia activitatea, dar impotenţa funcţională şi tumefacţia se accentuează".

După un traumatism care s-a soldat cu entorsă, sunt indicate:
protejarea articulaţiei; aplicarea de gheaţă (20 de minute, de 3-4 ori pe zi), imobilizarea prin bandaj compresiv elastic rulat în formă de 8 sau printr-o orteză de gleznă pentru câteva zile (entorse uşoare) sau aparat gipsat gambier în medie 3-6 săptămâni (entorse grave ), fizioterapie, masaj, medicamente antiinflamatorii.

Specialistul precizează că repaosul total nu este indicat şi că se reia mersul imediat ce durerea şi edemul permit. "Pacienţii trebuie să ştie că lipsa unui program de recuperare adecvat duce la apariţia complicaţiilor în 20%-40% dintre cazuri", afirmă specialistul în recuperare medicală.

Împreună cu prof. dr. Eugen Caracaş (foto), kinetoterapeut la aceeaşi instituţie medicală, medicul Diaconescu ne propune o serie de exerciţii de recuperare care au rolul de a îmbunătăţi forţa, rezistenţa la efort, echilibrul şi propriocepţia (percepţie de sine însuşi) în timpul mersului.

EXERCIŢII DE RECUPERARE
Recuperarea urmăreşte îmbunătăţirea forţei, a rezistenţei la efort, a echilibrului şi a propriocepţiei (percepţia de sine) în timpul mersului. Medicul Sebastian Diaconescu spune că recuperarea "se obţine prin stretching muscular, exerciţii terapeutice de creştere a forţei musculare: la început izometrice (fără modificarea lungimii muşchilor), apoi cu rezistenţa unui prosop, ridicarea a diverse obiecte cu degetele de la picioare; se progresează la ridicări pe vârfuri şi pe călcâie, urcat scări; următorul pas este antrenamentul cu benzi elastice sau greutăţi, contrând diverse mişcări ale gleznei.

Următoarea etapă presupune antrenamentul musculaturii peroniere (care leagă peroneul de metatarsiene), care protejează de recidivele entorsei.

Specialistul avertizează că trebuie avută mare atenţie la ritmul de progresie a exerciţiilor în funcţie de gravitatea şi de stadiul în care se află pacientul.
Prevenţia recidivelor entorselor se face prin exerciţii multidirecţionale pe diverse platforme de echilibru, antrenarea musculaturii peroniere şi, dacă este nevoie, purtarea diverselor suporturi protective (glezniere, orteze).