Explicațiile psihologului: Ne atașăm de suferință atunci când îi dăm prea mare importanță

pixabay.com

Rănile de abandon și de respingere devin uneori atât de banale încât apelăm la toate schemele din „carte” pentru a ne ține departe de fericire înainte ca ea să aibă șansa de a prinde măcar contur. Adesea observăm, din păcate, oameni care își sabotează propria fericire tocmai pentru că asta reprezintă de fapt ieșirea din zona de confort.

Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), unii dintre noi avem niște bagaje atât de grele în spate, încât orice ar presupune să ne ușureze greutatea reprezintă o amenințare adusă modului în care ne-am obișnuit să ne trăim viața. Pentru că asta a devenit firesc pentru noi, fericirea ajunge să fie amenințarea și obișnuitul îl găsim mai degrabă sub forma abandonului (la propriu sau emotional), tradărilor, minciunilor, abuzului sau a lipsei de conexiuni autentice.

„Orice oportunitate de fericire, orice șansă la o iubire matură, echilibrată sau sănătoasă devine astfel lucrul care ne sperie mult mai tare decât o trădare extraordinar de evidentă. În felul acesta, în mod inconștient, de cele mai multe ori alegem exact acele situații și persoane care să ne țină în familiar. Cu alte cuvinte, căutăm exact „ingredientele” care nasc un nou dezastru familiar în viața noastră și întăresc atașamentul față de suferință. Și astfel, ne ținem în aceeași rutină a suferinței, fără iluzia riscului pe care l-ar presupune să trăim ceva diferit – chiar dacă toate semnele arată că este portrivit și de dorit pentru noi. Cu cât analizăm totul și căutăm mai multe problemele, cu atât vom găsi mai multe. Cu cât despicăm firul în patru mai mult și punem paie pe foc, cu atât mai multe șanse avem să producem un nou dezastru în viața noastră. Doar pentru că „pare prea bun ca să fie adevărat”, nu înseamnă că așa este. Uneori pare prea bun doar pentru că este complet nou și diferit de tot ce am trăit, iar asta ne sperie. Prin definiție, nu este nici mai bun nici mai rău, ci doar diferit. Iar, diferit este egal cu pericol, dacă așa ne lăsăm să credem. Când vom schimba definiția lui „diferit” în altceva, ne vom da în sfârșit ocazia de a trăit experiențe noi, mai bune, care să ne aducă fericirea de care am fost privați la un moment dat în viața noastră”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).