Gonartroza

Medicul Sebastian Diaconescu, specialist recuperare medicală, la Institutul Naţional de Recuperare Medicină Fizică şi Balneologie Bucureşti, vorbeşte despre simptomele gonartrozei dar şi despre măsurile care trebuie luate pentru ca eventualele dureri să fie îndepărtate.

Afecţiune de care suferă 80% din populaţia în vârstă de peste 55%, gonartroza se caracterizează prin durere, deformare şi prin mărirea în volum a articulaţiei genunchiului. Gonartroza sau artroza genunchiului este cea mai frecventă suferinţă reumatică. Ea este una dintre principalele cauze de dizabilitate la vârstnici din cauza durerii cronice.

Boala apare din cauza unor solicitări mari şi prelungite asupra unui cartilaj normal (cărat de greutăţi, mers sau ortostatism - menţinerea prelungită a corpului în poziţie verticală), lovituri reptate (chiar şi de mică intensitate), atrofia muşchiului cvadriceps (situat pe faţa anetrioară a coapsei), devierile în plan frontal (picioare în "x" sau în "paranteze") sau instabilitatea rotulei.

Principalii factori de risc sunt obezitatea, vârsta, sexul (predominantă la femei), traumatismele majore, stresul articular repetitiv cauzator de microtraumatisme, profesia (muncitorii în construcţii/ forestieri, parchetarii, zidarii, fermierii, pompierii, femeile de serviciu), factorii genetici etc.

DIAGNOSTIC ŞI SIMPTOME
Diagnosticul de gonartroză se pune pe baza semnelor clinice şi radiologice. Deşi simptomatologia acestei afecţiuni este variată - (durere cu diferite localizări şi caracter progresiv; cracmente articulare ("pocniturile"), fals blocaj articular, tumefierea genunchiului, senzaţia de instabilitate a genunchiului - există persoane care nu înregistrează nici un fel de astfel de simptome.

Artroza genunchiului poate avea şi consecinţe bio-psiho-sociale asupra suferindului: depresie, anxietate, zile de incapacitate de muncă, limitări ale vieţii profesionale, consumul abuziv şi necontrolat de AINS (antiinflamatoare nesteroidiene), pierderea responsabilităţilor de zi cu zi, scăderea calităţii vieţii.

TRATAMENTUL
În ceea ce priveşte tratamentul, abordarea se face progresiv, etapizat, funcţie de necesităţile, factorii de risc şi preferinţele pacientului. Acest tratament poate fi o mixtură între cel nefarmacologic şi farmacologic.
Ca tratament nonmedicamentos: educaţia pacienţilor, scădere ponderală, exerciţiu fizic (element de bază, indiferent de vârstă, boli asociate, severitate, durere, dizabilitate), fizioterapie, dispozitive ajutatoare si de mers.

EDUCAŢIA PACIENŢILOR
O persoană diagnosticată de artroza genunchiului are trebui să ia ceva măsuri pentru a ameliora simptomele: să slăbească, să crească activitatea fizică, să evite statul în picioare şi mersul prelungit, dar şi mersul pe teren accidentat. Alte lucruri pe care nu trebuie să le facă un suferind de gonartroză: să stea cu genunchii îndoiţi, să menţină aceeaşi poziţie a genunchiului vreme îndelungată, să poarte tocuri înalte.

Pentru bolnavii de gonartroză, profesorul doctor Eugen Caracaş, kinetoterapeut la Ambulatoriul Institutului Naţional de Recuperare Medicină Fizică şi Balneologie, propune o serie de exerciţii de mobilizare articulară, tonifiere musculară etc. Aceste exerciţii au rolul de a reface/menţine mobilitatea articulară şi tonusul muscular etc. Ca sporturi indicate sunt înotul, canotajul sau ciclismul.