Întâistătătorii

Cautand prin vechi fotografii de ierarhi romani, am descoperit, cu surprindere si bucurie, imaginile mitropolitilor Iachint de Vicina si Iosif Musat. Intaistatatori ai bisericii strabune, ambii au intrat, relativ recent, in hagiografia romaneasca.

In Valahia, Iachint (canonizat in 2008) a fost primul mitropolit roman recunoscut de Constantinopole. El e si primul care, la jumatatea secolului al XIV-lea, a avut un rol hotarator in orientarea religioasa ortodoxa a domnitorului Nicolae-Alexandru Basarab si a contribuit, astfel, intr-un moment de rascruce al crestinismului romanesc, la asezarea credintei noastre pe vatra Bisericii Rasaritene. Ctitor prin vocatie (dovedita la Pacuiu lui Soare, unde a fondat Mitropolia bizantina a Vicinei), Iachint construieste, la Curtea de Arges, prima Mitropolie a Tarii Romanesti, careia ii confera un dublu rol strategic. Ea avea sa contribuie atat la unificarea si centralizarea statului din punct de vedere bisericesc, cat si din punct de vedere politic, dovedindu-se o forma de rezistenta prin credinta ortodoxa si avand rolul de declaratie de independenta politica fata de Ungaria catolica si expansionista. De altfel, in actele constantinopolitane, voievodul roman este numit cu titluri de mare respect: "Preanobilul, preainteleptul, preaviteazul, mare voievod si domn de sine statator a toata Ungrovlahia"... Nu e exlus ca aceste calitati sa fi fost intentionat subliniate, pentru a-l incuraja pe Iachint si a avertiza, in acelasi timp, lumea catolica, de protectia bizantina neconditionata de care se bucura arhiereul roman. Pe urma trebuie sa stim ca Iachint a fost cel care l-a adus, in tara, de la Muntele Athos, pe Sfantul Nicodim, organizatorul primelor lavre romanesti, dupa modelul atonit; tot el a trimis numerosi calugari vlahi la Manastirea Cutlumus, din Athos, lacas care s-a bucurat de atat de multa grija din partea romanilor, incat chiar stam si ne-ntrebam de ce n-am avut norocul sa ramana, pana la urma, romanesc.

Primul mitropolit din Moldova a fost, in zorii veacului al XV-lea, Iosif I Musat, despre care am stiut, pana de curand, putine lucruri. Urmele lui pamantesti au fost descoperite, de altfel, relativ recent, in biserica Manastirii Bistrita, de langa Piatra-Neamt. Contemporan cu Alexandru cel Bun, care i-a fost si nepot, mitropolitul a facut doua fapte de rasunet: a adus, de la Cetatea Alba la Suceava (impreuna cu o alta celebra figura a ortodoxiei rasaritene, Grigore Tamblac) moastele Sfantului Mucenic Ioan cel Nou, devenit protectorul religios al Moldovei, si a inchinat Manastirii Neamt icoana Maicii Domnului facatoare de minuni, primita in dar de la regii bizantini. Impreuna cu ucenicul sau, arhimandritul Dometian, cunoscut ca autor al "Pomelnicului Manastirii Bistrita", se invredniceste, de asemenea, sa primeasca, de la imparatul bizantin, Manuel Paleologu icoana facatoare de minuni a Sfintei Ana, care odihneste, astazi, in Manastirea Bistrita. Ambii ilustri ierarhi romani, Iachint si Iosif, deschid cautatorului de intelepciune crestina un trecut plin de farmec medieval, dar si de fapte sub semnul crucii, fara de care nici noi n-am fi ramas ceea ce suntem.