Luca - Salam bănăţean cu multă slănină

CE BEM, CE MÎNCĂM ● Produsul are foarte multe calorii
Grăsimile animale de proastă calitate sînt ingredientul de bază al acestui salam. De aceea, este de preferat evitarea consumului de cei care suferă cu inima sau ficatul.

CE BEM, CE MÎNCĂM ● Produsul are foarte multe calorii
Grăsimile animale de proastă calitate sînt ingredientul de bază al acestui salam. De aceea, este de preferat evitarea consumului de cei care suferă cu inima sau ficatul.

Salamul Bănăţean Luca este un produs crud-uscat care are în compoziţie "carne de porc, slănină, carne de vită, sare, condimente, corector de aciditate: gluco-deltă lactonă E 575, potenţiator de gust: monoglutamat de sodiu E 621, antioxidant: acid ascorbic E 300, conservant: nitrit de sodiu E 250, colorant natural: coşenilă E 120".

ANALIZĂ. Salamul analizat este un produs din carne de tip crud-uscat, cu un profil nutriţional dezechilibrat, cu un exces de grăsimi saturate de origine animală aterogene, provenite în principal din slănină. Din această cauză, salamul are şi o densitate energetică foarte mare, ne explică profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare. De asemenea, produsul conţine o serie de aditivi alimentari, dintre care unul potenţial cancerigen: E 250, nitrit de sodiu. Din această cauză, nu este recomandat să se depăşească un consum mai mare de 0,1 mg/kg corp pentru E 250. Salamul conţine şi o cantitate importantă de sare, de care trebuie ţinut cont pentru a nu se depăşi doza recomandată de 5-6 grame sare pe zi, provenită atît din adaosul direct al consumatorului, cît şi din alimentele în care ea se găseşte ascunsă.

CONCLUZII. Produsul poate fi consumat cu moderaţie, ocazional de persoanele sănătoase, active în cadrul unei diete globale, diversificate şi echilibrate şi al unui stil de viaţă sănătos, ne spune specialistul. Din cauza aditivilor alimentari utilizaţi şi a cantităţii mari de grăsimi, consumul salamului nu este recomandat copiilor, femeilor însărcinate şi care alăptează, suferinzilor de dislipidemie şi hipertrigliceridimie, hipertensivilor, suferinzilor de maladii cerebro şi cardiovasculare, diabeticilor, suferinzilor de maladii hepato-renale, de maladii neurodegenerative, celor cu afecţiuni dermatologice, celor cu poliartrite reumatoide şi status proinflamator sistemic, suferinzilor de cancer, obezilor şi supraponderalilor, celor cu celulită.

Reţeta de dinainte de 1989

Din lucrarea "Produse româneşti din carne conform cerinţelor Uniunii Europene. Procesare. Control. Reţete", a profesorilor Gheorghe Mencinicopschi, Ioan Cironeanu, Monica-Mariana Neagu, Aneta Marina şi Eugenia-Livia Pană, aflăm care este reţeta după care se fabrica salamul bănăţean înainte de 1989. Materiile prime erau "carne porc lucru 60 kg, carne de vită calitatea I 25 kg, slănină tare 15 kg". La acestea se adăugau următoarele condimente: "boia dulce 300 g, boia iute 100 g, piper negru 250 g sau aromă de piper pe suport 350 g, usturoi 250 g, muştar boabe 500 g. Chiar şi în acea vreme se foloseau aditivi alimentari: sare 2,5 kg, zahăr 1 kg, acid citric 150 g, citrat de sodiu 100 g, erisorbat de sodiu sau ascorbat de sodiu 50 g, nitrit de sodiu 15 g". În lucrare este descris şi modul în care trebuie să arate produsul din punct de vedere organoleptic: "batoane de circa 50 cm: suprafaţă uscată cu mici încreţituri, culoare roşie-brună, cu pete rare (admise) de mucegai sau drojdii de bună natură, compoziţia cu bucăţi de carne, slănină şi boabe rare de muştar, miros şi gust plăcut de produs crud maturat, condimente şi adjuvanţi, consistenţă elastică pînă la mare".