Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ce ne mai distram cand ne uitam la ce nazbatii nascoceau stramosii nostri ca sa impiedice gloata de la bucuriile inepuziabile ale placerilor carnale...
Ne putem insa minuna un pic, daca va vine chef, si de viata si sentimentele americanilor, dar mai cu seama de modul in care acestia aleg sa si le exprime intim si public.
Aflati asadar ca la magazinele pentru mirese nu se prezinta numai prospaturi la prima tinerete, cu lacrima sincera si curcenica pe pleoapa, inecand subtil rimelul. Acolo vin si doamne care se marita a nu stiu cata oara, cu acelasi soti, fara ca in prealabi sa se fi si des-maritat vreun pic.
Initial mi-am zis ca-i vorba despre vreo reunine de familie in care subiectii se pupa public si se jura pe rosu ca se iubesc dupa care se imbata religios impreuna, ca la noi de revelion. Penibil si-asa: adica sa chem la mine cativa apropiati ca sa-i zic sotului ca totul e ca-n prima zi si pentru asta sa-mi var capu’-n voal ar fi ceva!
PARTY. Dar nu. Americanii organizeaza nunti in toata regula, de cate ori au dansii chef. Si acolo tata parintele imputernicit de Sus sa sfinteasca legaturi intre oameni le zice iar ca sa se jure ca iubesc, ca nu preacurvesc si ca pana moartea isi va face treaba. Ei zic ca da si apoi se-mbata organizat, la restaurant, cu DJ si tort.
DILEME. Si-acum ma intreb urmatoarele. Unu: astia sunt grei de cap si nu-nteleg de prima oara ca si-au jurat toate astea si ca, in principiu, ar fi dragut sa se si tina de cuvant? Doi: popilor de-acolo nu li se pare usor deplasat sa-i puna sa se jure dupa ce s-au mai jurat o data? Eu una i-as fi invita frumos la penitenta, caci se vede treaba ca n-au bagat bine la cap si au calcat poruncile. Dupa penitenta sfanta i-as programa la consiliere de cuplu si apoi, daca nu iese, la divort. Zic. In fine. Trei: de ce americanii se lasa greu chiar si-atunci cand treburile sunt simple? Adica te pune sa juri iubire, fidelitate si compasiune. Chestii de genul asta. I-as intelege p-astia de la noi sa se mai revolte dupa juraminte. Adica sa zicem ca poate erai beata cand te jurai ca o sa te-nmultesti iepureste – cum zice la noi – si cand promiteai ca o sa-ti servesti sotului, in mare, cam ca o sclava. Si-atunci da, e de-nteles ca mai incerci o data, sa vezi daca nu cumva intre timp s-au mai relaxat canoanele. Poate de data aste nu te pune decat sa speli vase. Si poate e suficient sa faci un singuri copil si poate chiar te lasa sa ai bona. D-astea.
In sfarsit, concluzionez ca americanii ori sunt amnezici, ori le pute tot. Pe de alta parte, prin comparatie cu ei, noi suntem de-a dreptul idioti. Pentru asta am gasit cateva vorbe graitoare, dar pe care nu le-am slobozit personal. Zic asa: „Crestinismul este realist. Nu se avanta in promisiuni de fericire neumbrita de greutati (...). Cine asteapta numai fericirea de la casatorie, numai placeri, nu o va putea suporta mult timp.” Genial! Deci d-aia pentru noi ajunge o data in vreme ce ei mai vor o tura, doua.
