Medicul – „un preot al Creației”. Un mare sociolog român vorbește despre condiția medicului în societatea contemporană

Citește și:

• Acupunctura! Sănătate în vârf de ac! Ce bolii tratează și ce efecte adverse are

• Insulina vegetală - un panaceu pentru diabetici

• Helațioterapia - redescoperirea unei terapii din Egiptul Antic. Cleopatra o folosea ca să rămână tânără

Medicul și activitatea profesională a acestuia, în viziunea unui celebru sociolog român. Prof univ dr. Ilie Bădescu este cel mai nou membru al Academiei Romane (iulie 2018). El este directorul Institutului de Sociologie al Academiei Române și autorul a trei tratate fundamentale: „Noologia. Cunoașterea ordinii spirituale a lumii”; „Tratat de geopolitică; „Tratat de sociologie rurală”.

Într-un interviu realizat la sediul nou al Academiei Române, din București, domnia sa a răspuns întrebărilor reporterului, despre rolul pe care îl are medicul în societatea contemporană. Am pornit de la una dintre afirmațiile sale anterioare cu privire la componenta spirituală a profesiei de medic.

„ Medicul adevărat are o mare putere de iubire ”

Domnule academician, afirmați într-un anumit context, că medicina umană riscă uneori să ajungă un fel de „medicină veterinară”. Ce ați vrut să spuneți, de fapt?

Acad. Ilie Bădescu: Dacă medicina n-ar reuși să-și încorporeze dimensiunea spirituală, ea nu s-ar deosebi de medicina veterinară. Așa cum sociologia nu s-ar deosebi de… zoologie. În primul rând, după părerea mea, bolile sunt profund individualizate. Din punctul acesta de vedere, medicul adevărat are o mare putere de iubire. Și, cum spune Sf. Ioan Evanghelistul, când trăiești în iubire, trăiești în Dumnezeu. Deci, iubirea este cel dintâi argument ontologic, că ești în Dumnezeu, că ești cu Dumnezeu.

Medicul care este cu adevărat practicantul medicinii umane este un medic cu o mare capacitate de iubire și cu o smerenie extraordinară. El, prin exelență, este chemat la smerenie, mai mult decât noi, cei obișnuiți, fiindcă el se întâlnește cu cel mai necăjit, adică cel pe care noi, ceilalți, îl ignorăm. Și dacă nu-i face loc în sufletul lui, atunci omul acela rămâne singur cu bolile lui și medicul tratează iluzii; pentru că el tratează boli după tratatul de medicină, nu boala acelui om necăjit. De aceea, spun că un medic fără această dimensiune pierde, după părerea mea, capacitatea de a fi practicant al medicinei umane.

„Medicina nu poate fi ruptă de Scrierea Sfântă”

Deci medicul – în munca, în existența sa, până la urmă – trebuie să aibă o profunzime creștină?

Acad. Ilie Bădescu: .................................

Citește mai departe un interviu excepțional despre MEDIC, DUMNEZEU și OM