Metale în conserve: Ananas Clever, varză de Thailanda

Produs “cu deosebită gijă în Thailanda” şi distribuit în exclusivitate de Billa, ananasul din interiorul cutiilor e cât se poate de atacat din toate părţile de metal. Compoturile Clever de la Billa arată de parcă au fost scoase din magazia Titanicului după ani de stat în apă.

Şocul cel mare a venit când am aflat că se pot pune în vânzare asemenea produse, în care metalele se întrepătrund cu siropul şi cu fructele, pentru că legislaţia este mai mult decât permisivă.

La mijlocul lunii septembrie, în urma unei reclamaţii, inspectorii Oficiul pentru Protecţia Consumatorului (OPC) s-au dus la unul dintre magazinele Billa şi au mai găsit 30 de conserve asemănătoare cu cele din fotografie. În urma verificărilor, care au constat în deschiderea unor compoturi alese la întâmplare în faţa directorului magazinului, inspectorii au oprit ananasul de la comercializare, au amendat Billa cu 250 de milioane de lei vechi şi au luat probe pe care le-au trimis la Larex – Centrul Naţional pentru Încercarea şi Expertizarea Produselor – o instituţie aflată în subordinea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului (ANPC).

CONTROL
La inspecţie, cutiile prezentau porţiuni oxidate asemănătoare ruginii, iar siropul şi fructele aveau diferite culori. La o lună de la inspecţie a venit şi raportul Larex, care arăta că produsul este bun pentru consum, pentru că în urma analizelor nu au fost sesizate încălcări ale legislaţiei în vigoare. Este vorba despre un ordin comun al ministerelor Agriculturii, Sănătăţii şi ANPC. L-am întrebat pe directorul Larex dacă ar mânca din compotul pe care angajaţii săi l-au testat. “Evident că n-aş face-o cu plăcere”, a spus el, adăugând că, din păcate, reglementările sunt făcute de asemenea manieră, încât să permită existenţa pe piaţă a unor asemenea produse. “Poate îi scoatem din inerţie pe ăştia care au făcut reglementările. Eu nu am nici un interes să închid ochii la prezenţa unor astfel de produse, dar dacă le declarăm neconforme şi se ajunge în justiţie, firma va câştiga! E de râs, sunt de acord, dar asta e situaţia”, a precizat directorul.

REFUZ
Nici un reprezentant Billa nu s-a arătat dornic să semneze procesul-verbal de control al OPC, iar declaraţia de conformitate era în limba engleză, pentru că, nu-i aşa?, noi, românii, suntem o naţiune vorbitoare de engleză. Din această cauză, analizele Larex au fost interpretate conform cu ordinul de care aminteam mai sus, chimiştii neavând altceva la ce să se raporteze, decât o prevedere legală făcută în pripă, pe genunchi. “Ambalajele care au ajuns la noi nu prezintă pete de rugină, petele negre sunt sulfură de fier şi sulfură de zinc şi sunt admise sub pelicula de lac. Pelicula nu este desprinsă. Noi am făcut staniu, cadmiu şi plumb, toate au ieşit sub valorile admise. Nu am făcut test pentru oxid de fier (rugină), pentru că nu am avut la ce să ne raportăm”, a spus o chimistă. Nimeni nu ştie care au fost considerentele pentru care legislaţia este atât de permisivă şi dacă cei care au făcut-o au avut argumente ştiinţifice sau nu. Înainte de intrarea în UE mai exista un standard care acum nu mai este obligatoriu, pentru că vin foarte multe produse din import, care nu sunt obligate să se alinieze standardului românesc. Nu era greu pentru legiuitor să spună exact ce este voie şi ce nu. Această reglementare nu este cu nimic mai prejos faţă de alte acte normative făcute la repezeală, de ochii lumii. Cu toate că la analizele Larex nu s-a constatat desprinderea peliculei de lac din interior care protejează conţinutul conservei, nu este greu de imaginat ce se poate întâmpla până în 2010, când expiră produsul, dacă petele există pe o asemenea suprafaţă.

Aşadar, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi mai ales ANPC ar putea modifica aceste norme. Dacă s-au străduit se precizeze cât mai detaliat cum trebuie să fie siropul ori greutatea bucăţilor de fruct, capetele luminate care au conceput norma au găsit de cuviinţă să scrie doar atât legat de ambalaj, care trebuie: “Să fie curat, ermetic închis, nebombat, să nu prezinte fisuri, pete de rugină la interior sau exterior, pelicula de lac să nu fie desprinsă de pe interiorul cutiei”. Suficient, nu?

DE LA NEWTON LA SĂNĂTATE
La sediul principal Billa nu a vrut nimeni să facă precizări. “Trimiteţi întrebările pe mail”, mi s-a spus. Le-am trimis şi trimise au rămas. În schimb, compoturile de ananas Clever nu mai sunt puse la vânzare. Până când vreo minte luminată va pune mâna să citească mai bine şi să încerce să schimbe aceste reglementări avem aşa: sloganul Billa “Asigurăm clienţilor numai produse de calitate”; un oficial care spune că “nu e bine să arunci nimic în sus, că de pe vremea lui Newton tot ce arunci cade tot în capul tău”; şi fraierii care mai cumpărăm. Încă. ANPC arată cu degetul către Ministerul Agriculturii, motivând că aceasta s-a ocupat doar de avizul pentru etichetarea produsului, pentru care de altfel a şi făcut propuneri legislative.

Citește pe Antena3.ro

Silviu Prigoană a fost înmormântat azi. Mesajul transmis de familia acestuia

Potrivit celor de la ANPC, elaborarea normelor s-a făcut conform normelor internaţionale Codex Alimentarius, în condiţiile în care la nivel european nu au fost emise acte normative cu caracater special pentru domeniul legumelor şi fructelor conservate.

TALMEŞ-BALMEŞ CU DECLARAŢII
Billa, ca unic distribuitor, îşi asumă, conform legii, responsabilitatea pentru ce pune la vânzare. Billa trebuie să importe acest produs însoţit de o declaraţie de conformitate dată de producător (al cărui nume nici nu apare pe conservă), care pe propria răspundere spune că marfa este conformă unui document recunoscut internaţional. Sau este conformă cu normele interne ale producătorului, care corespund legislaţiei din Thailanda. Şi cum din Thailanda nu vin numai produse bune... În mod normal, Billa ar trebui să ia câteva eşantioane şi să le verifice, dar, conform legii, nu mai este obligată să facă acest lucru. De asemenea, intră tot în obligaţia companiei să ceară verificarea lor, pentru a vedea dacă corespunde cu declaraţia producătorului.

De obicei, comercianţii nu fac asta şi pun produsul la vânzare. Deci, dacă europenii nu au, noi de ce să ne obosim! Cât despre bolile care se pot lua din asemenea conserve, ce să mai vorbim: toxiinfecţii alimentare, indigestii, botulism sunt doar câteva.