Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Produs “cu deosebită gijă în Thailanda” şi distribuit în exclusivitate de Billa, ananasul din interiorul cutiilor e cât se poate de atacat din toate părţile de metal. Compoturile Clever de la Billa arată de parcă au fost scoase din magazia Titanicului după ani de stat în apă.
Şocul cel mare a venit când am aflat că se pot pune în vânzare asemenea produse, în care metalele se întrepătrund cu siropul şi cu fructele, pentru că legislaţia este mai mult decât permisivă.
La mijlocul lunii septembrie, în urma unei reclamaţii,
inspectorii Oficiul pentru Protecţia Consumatorului (OPC) s-au dus la unul
dintre magazinele Billa şi au mai găsit 30 de conserve asemănătoare cu cele din
fotografie. În urma verificărilor, care au constat în deschiderea unor
compoturi alese la întâmplare în faţa directorului magazinului, inspectorii au
oprit ananasul de la comercializare, au amendat Billa cu 250 de milioane de lei
vechi şi au luat probe pe care le-au trimis la Larex – Centrul Naţional pentru Încercarea
şi Expertizarea Produselor – o instituţie aflată în subordinea Autorităţii Naţionale
pentru Protecţia Consumatorului (ANPC).
CONTROL
La inspecţie, cutiile prezentau porţiuni oxidate asemănătoare
ruginii, iar siropul şi fructele aveau diferite culori. La o lună de la inspecţie
a venit şi raportul Larex, care arăta că produsul este bun pentru consum,
pentru că în urma analizelor nu au fost sesizate încălcări ale legislaţiei în
vigoare. Este vorba despre un ordin comun al ministerelor Agriculturii, Sănătăţii
şi ANPC. L-am întrebat pe directorul Larex dacă ar mânca din compotul pe care
angajaţii săi l-au testat. “Evident că n-aş face-o cu plăcere”, a spus el, adăugând
că, din păcate, reglementările sunt făcute de asemenea manieră, încât să permită
existenţa pe piaţă a unor asemenea produse. “Poate îi scoatem din inerţie pe ăştia
care au făcut reglementările. Eu nu am nici un interes să închid ochii la
prezenţa unor astfel de produse, dar dacă le declarăm neconforme şi se ajunge în
justiţie, firma va câştiga! E de râs, sunt de acord, dar asta e situaţia”, a
precizat directorul.
REFUZ
Nici un reprezentant Billa nu s-a arătat dornic să semneze
procesul-verbal de control al OPC, iar declaraţia de conformitate era în limba
engleză, pentru că, nu-i aşa?, noi, românii, suntem o naţiune vorbitoare de
engleză. Din această cauză, analizele Larex au fost interpretate conform cu
ordinul de care aminteam mai sus, chimiştii neavând altceva la ce să se
raporteze, decât o prevedere legală făcută în pripă, pe genunchi. “Ambalajele
care au ajuns la noi nu prezintă pete de rugină, petele negre sunt sulfură de
fier şi sulfură de zinc şi sunt admise sub pelicula de lac. Pelicula nu este
desprinsă. Noi am făcut staniu, cadmiu şi plumb, toate au ieşit sub valorile
admise. Nu am făcut test pentru oxid de fier (rugină), pentru că nu am avut la
ce să ne raportăm”, a spus o chimistă. Nimeni nu ştie care au fost
considerentele pentru care legislaţia este atât de permisivă şi dacă cei care
au făcut-o au avut argumente ştiinţifice sau nu. Înainte de intrarea în UE mai
exista un standard care acum nu mai este obligatoriu, pentru că vin foarte
multe produse din import, care nu sunt obligate să se alinieze standardului românesc.
Nu era greu pentru legiuitor să spună exact ce este voie şi ce nu. Această
reglementare nu este cu nimic mai prejos faţă de alte acte normative făcute la
repezeală, de ochii lumii. Cu toate că la analizele Larex nu s-a constatat
desprinderea peliculei de lac din interior care protejează conţinutul conservei,
nu este greu de imaginat ce se poate întâmpla până în 2010, când expiră
produsul, dacă petele există pe o asemenea suprafaţă.
Aşadar, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi mai ales ANPC ar putea modifica aceste norme. Dacă s-au străduit se precizeze cât mai detaliat cum trebuie să fie siropul ori greutatea bucăţilor de fruct, capetele luminate care au conceput norma au găsit de cuviinţă să scrie doar atât legat de ambalaj, care trebuie: “Să fie curat, ermetic închis, nebombat, să nu prezinte fisuri, pete de rugină la interior sau exterior, pelicula de lac să nu fie desprinsă de pe interiorul cutiei”. Suficient, nu?
DE LA NEWTON LA SĂNĂTATE
La sediul principal Billa nu a vrut nimeni să facă precizări.
“Trimiteţi întrebările pe mail”, mi s-a spus. Le-am trimis şi trimise au rămas.
În schimb, compoturile de ananas Clever nu mai sunt puse la vânzare. Până când
vreo minte luminată va pune mâna să citească mai bine şi să încerce să schimbe
aceste reglementări avem aşa: sloganul Billa “Asigurăm clienţilor numai produse
de calitate”; un oficial care spune că “nu e bine să arunci nimic în sus, că de
pe vremea lui Newton tot ce arunci cade tot în capul tău”; şi fraierii care mai
cumpărăm. Încă. ANPC arată cu degetul către Ministerul Agriculturii, motivând că
aceasta s-a ocupat doar de avizul pentru etichetarea produsului, pentru care de
altfel a şi făcut propuneri legislative.
Citește pe Antena3.ro
Potrivit celor de la ANPC, elaborarea normelor s-a făcut conform normelor internaţionale Codex Alimentarius, în condiţiile în care la nivel european nu au fost emise acte normative cu caracater special pentru domeniul legumelor şi fructelor conservate.
TALMEŞ-BALMEŞ CU
DECLARAŢII
Billa, ca unic distribuitor, îşi asumă, conform legii,
responsabilitatea pentru ce pune la vânzare. Billa trebuie să importe acest
produs însoţit de o declaraţie de conformitate dată de producător (al cărui
nume nici nu apare pe conservă), care pe propria răspundere spune că marfa este
conformă unui document recunoscut internaţional. Sau este conformă cu normele
interne ale producătorului, care corespund legislaţiei din Thailanda. Şi cum
din Thailanda nu vin numai produse bune... În mod normal, Billa ar trebui să ia
câteva eşantioane şi să le verifice, dar, conform legii, nu mai este obligată să
facă acest lucru. De asemenea, intră tot în obligaţia companiei să ceară verificarea
lor, pentru a vedea dacă corespunde cu declaraţia producătorului.
De obicei, comercianţii nu fac asta şi pun produsul la vânzare. Deci, dacă europenii nu au, noi de ce să ne obosim! Cât despre bolile care se pot lua din asemenea conserve, ce să mai vorbim: toxiinfecţii alimentare, indigestii, botulism sunt doar câteva.
