Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Persoanele dependente de muncă pot petrece la serviciu pănă la 12 ore pe zi fără probleme. Paradoxal, dificultăţile apar in week-end sau in concediu, cănd aceste persoane incep să acuze diverse simptome. Pentru cei impătimiţi de muncă, timpul liber este sinonim cu o boală. Cauza: incapacitatea de a se relaxa.
Persoanele dependente de muncă pot petrece la serviciu pănă la 12 ore pe zi fără probleme. Paradoxal, dificultăţile apar in week-end sau in concediu, cănd aceste persoane incep să acuze diverse simptome. Pentru cei impătimiţi de muncă, timpul liber este sinonim cu o boală. Cauza: incapacitatea de a se relaxa.
Greu de crezut, dar totuşi persoanele dependente de muncă devin victime ale migrenelor, oboselii inexplicabile, durerilor musculare o dată ce işi intrerup activitatea. Această "boală", cunoscută in ţările dezvoltate drept sindromul timpului liber, afectează persoanele obişnuite să fie in permanenţă in acţiune.
Studiu
Psihologii A.J. Vingerhoets şi M. van Huijgevoort de la Universitatea Tilburg din Norvegia au studiat sindromul timpului liber pe baza datelor obţinute de la 100 de persoane, dintre care jumătate erau dependente de muncă. Fiecare participant a completat un chestionar referitor la personalitatea lui, la comportamentul acestuia atăt la serviciu, căt şi in timpul liber. Răspunsurile dependenţilor de muncă au fost comparate cu cele ale persoanelor care ştiu să profite de timpul liber.
Rezultatele studiului au fost prezentate la reuniunea anuală a Societăţii americane de psihosomatică. Conform autorilor, cei care suferă de sindromul timpului liber prezintă două categorii de manifestări: fizice şi psihice. In timpul liber acuză, pe de o parte, migrene, greţuri, dureri diverse, oboseală, iar pe de altă parte mărturisesc că nu se pot relaxa in concediu, sunt stresaţi atunci cănd trebuie să planifice şi să organizeze petrecerea timpului liber, petrec mai mult timp la serviciu decăt acasă.
Citește pe Antena3.ro
"Fiecare avem printre cunoscuţi o persoană care nu ştie să se relaxeze, care nu suportă pasivitatea, care transformă week-end-ul in zile lucrătoare. Această hiperactivitate la serviciu este deseori intălnită in domenii precum managementul, comerţul, medicina", a declarat psihologul A.J. Vingerhoets.
Persoane perfecţioniste
Cei doi psihologi norvegieni au schiţat un portret al persoanei care suferă de sindromul timpului liber. "Această boală este asociată cu un anumit tip de personalitate. De obicei, este vorba despre o persoană perfecţionistă, care işi doreşte să aibă o carieră." Cercetătorii ţin totuşi să precizeze că această problemă nu-şi are originea in durata de lucru sau in implicarea unei persoane in viaţa profesională, ci mai degrabă in incapacitatea de modificare a comportamentului. Cu alte cuvinte, persoana dependentă de muncă trece cu greu de la o situaţie cu care este obişnuită, respectiv viaţa profesională, la activităţi specifice timpului liber.
Potrivit cercetătorilor norvegieni, sindromul timpului liber afectează deopotrivă bărbaţii şi femeile, in proporţie de 3%-5%. Ei le sugerează celor impătimiţi de muncă să işi reevalueze priorităţile şi capacitatea de a-şi organiza timpul limber. Persoanele care işi găsesc refugiul in muncă scapă din vedere ceea ce se intămplă cu trăirile, sentimentele şi dorinţele lor. De aceea psihologii le sugerează să incerce pe căt posibil să iasă din cercul vicios şi să işi acorde dreptul la odihnă. Ar fi bine, făcănd haz de necaz, să li se confişte laptopul, agenda, telefonul şi să fie trimişi intr-un loc liniştit unde să stea două săptămăni. Să redescopere plăcerea de a merge la iarbă verde impreună cu familia, de a citi o carte, de a petrece mai mult timp cu copiii. Terapia cognitiv-comportamentală ii poate invăţa pe dependenţii de muncă să redescopere beneficiile timpului liber.
Â
Sfatul medicului
Â
 "Modul in care ne petrecem timpul liber arată dacă ştim să ne acordăm dreptul de a fi liberi, dreptul de a fi stăpăni pe timpul nostru, dreptul de a face ceva pentru noi şi pentru cei dragi", remarcă psihologul Ştefania Niţă de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie. Scuzele de genul "nu am timp, programul de lucru nu-mi permite să-mi iau concediu" se traduc in opinia psihologului prin "nu vreau să-mi acord timp". "Acesta este un comportament de evitare a problemelor din viaţa personală, sperănd că ele se vor rezolva de la sine. Astfel, uşor-uşor putem cădea in capcana dependenţei de muncă. Intr-adevăr, munca ne oferă satisfacţii, insă dacă se transformă intr-o preocupare permanentă devine un factor de epuizare şi erodare a sănătăţii", avertizează specialistul nostru.
TENDINŢĂ. In prezent, majoritatea angajaţilor se consideră indispensabili companiei din care fac parte. Fragmentarea muncii - fiecare angajat se ocupă de segmentul lui - creează un lanţ in care ne considerăm o verigă atăt de importantă incăt nu avem cum să lipsim. "De aceea, nu mai avem capacitatea de a ne deconecta total de ritmul in care trăim. De aceea nu ne mai putem permite ca in concediu să fim in acea stare de relaxare profundă", este de părere psihologul Ştefania Niţă.
