Sucraloza, E 955, este unul dintre aditivii alimentari pe care Ministerul Sănătăţii vrea să îi aprobe spre consum. Acesta este un edulcorant chimic de sinteză, care are o putere de îndulcire de 600 de ori mai mare decît zahărul, de două ori mai mare decît zaharina şi de patru ori mai mare decît cea a aspartamului.
Sucraloza, E 955, este unul dintre aditivii alimentari pe care Ministerul Sănătăţii vrea să îi aprobe spre consum. Acesta este un edulcorant chimic de sinteză, care are o putere de îndulcire de 600 de ori mai mare decît zahărul, de două ori mai mare decît zaharina şi de patru ori mai mare decît cea a aspartamului.
Sucraloza este obţinută din zahăr prin adăugarea de trei
atomi de clorină. Producătorii de sucraloză se bazează chiar pe faptul că
provine din zahăr, ceea ce îi face să afirme că este un aditiv alimentar
aproape natural, uitînd totuşi că, făcînd aceste modificări, sucraloza a
devenit o substanţă chimică nocivă. Sucraloza a fost aprobată pentru consum
pentru prima dată în Canada
în 1991, iar în 2008 era deja aprobată în peste 80 de ţări. E 955 poate înlocui
zahărul în orice produs, avînd avantajul de a fi foarte stabil la temperaturi înalte.
EFECTE ADVERSE. După
ce sucraloza a primit aprobarea de la Food and Drug Administration din SUA, a
apărut un studiu care incrimina aditivul ca fiind responsabil pentru apariţia
migrenelor. Cele mai mari semne de întrebare au apărut atunci cînd cercetătorii
au demonstrat că sucraloza afectează timusul, organul care este responsabil cu
sistemul imunitar. Studiile au fost făcute pe şoareci şi de aceea producătorii
de sucraloză nu au fost de acord cu acestea. Mai mult, aceştia au spus că doza
utilizată pentru cercetare este echivalentă cu consumul a mai mult de 5.000 de
pliculeţe de îndulcitor zilnic. Nici autorităţile americane nu au fost convinse
de efectele nocive ale sucralozei, spunînd că doar un consum cronic poate
afecta timusul. Profesorul doctor Gheorhe Mencinicopschi, directorul
Institutului de Cercetări Alimentare, spune că efectele asupra timusului sînt
foarte puternice, acesta fiind dirijorul sistemului imunitar. Dacă acesta nu
funcţionează la parametri normali, în scurt timp consumatorul de sucraloză va
ajunge la boli grave, precum cancerul.
Sucraloza este metabolizată şi absorbită în organism într-o cantitate foarte mare. Cercetările făcute de Food and Drug Administration din SUA au arătat că 11%-17% din substanţă se regăseşte după consum în ficat, rinichi şi în tractusul gastrointestinal, în timp ce Consiliul de Sănătate din Japonia afirmă că se ajunge la 40%. Avînd în vedere că în compoziţia sucralozei intră clorină, substanţă care se regăseşte şi în compoziţia pesticidelor de tip DDT, a dezinfectanţilor şi a unor tipuri de plastic, cercetătorii îşi pun mari semne de întrebare legate de siguranţa acestui aditiv. Centrul pentru Informaţii legate de Sucraloză din SUA conchide în urma cercetărilor făcute că, “deşi sucraloza nu este toxică, în sensul de otravă, oamenii ar trebui să se gîndească la ce s-a întîmplat cu studiile legate de asparatam, cînd la început au spus că e sigur şi după 20 de ani au ajuns la concluzia că e nociv. Este clar din întîmplările premergătoare aprobării şi din structura sa chimică faptul că folosirea pe termen lung a sucralozei contribuie în mod serios la probleme cronice dermatologice şi neurologice”.
ÎN EUROPA. Nici
forurile de specialitate ale Comisiei Europene nu au fost iniţial de acord cu
utilizarea sucralozei. Într-un raport din 1989 scriau că “E 955 nu poate fi
consumat din cauza unor efecte adverse asupra greutăţii corporale, a greutăţii
organelor interne şi asupra parametrilor hematologici”. În 2000 au revenit şi
au stabilit că se poate consuma, însă numai în limita a 15 mg/ kg corp, în urma
unor studii realizate pe cobai. Totuşi, se recomandă studii suplimentare
pentrtu cei care sînt dependenţi de insulină. Preocupările oamenilor de ştiinţă
nu se referă la consumul ocazional de sucraloză. Efectele în acest caz nu sînt
atît de grave. Însă, dacă se persistă, iar E 955 devine îndulcitorul pentru toate produsele consumate,
atunci riscurile cresc dramatic.
Moleculele de clorină
Moleculele de clorină sînt cele care afectează cel mai mult organismul. Studiile realizate pînă acum arată că scad fertilitatea şi au efecte neurotoxice. Toate cercetările de pînă acum au fost realizate pe animale şi s-a ajuns la concluzia că, în urma consumului de sucraloză, acestora li s-au mărit ficatul şi rinichii, le-a scăzut numărul de celule roşii, a apărut diareea, timusul s-a micşorat. Cobaii gestanţi au avut şi ei de suferit. Sarcina a fost prelungită, fătul şi placenta au scăzut în greutate, dar a crescut şi numărul de avorturi spontane. Consumul ridicat de sucraloză şi de clorină implicit duce la atacuri de panică, stări de agitaţie, dureri musculare. Contestatarii sucralozei încearcă să convingă opinia publică de faptul că această substanţă chimică nu afectează numai organismul uman. Avînd în compoziţie clorină, aditivul are efecte nocive şi asupra mediului înconjurător.