Cum zicea şi Nichita Stănescu, vedeţi,/ era un obicei ciudat la geţi:/ în fiecare scorbură aşezau un zeu/ şi se-nchinau la dânsul mereu./ Şi unde o piatră din loc se urnea,/ getul un zeu în locul ei punea!/ Luptătorule, zicea poetul Nichita,/ nu-ţi pierde ochiul în bătălie,/ căci geţii îţi vor umple orbita/ cu un zeu şi se vor ruga ţie!//
Arde, redactore, câteva etape,/ rogu-te sari peste bătălia de la Tapae,/ sari peste Posada, peste Rovine,/ peste Mihai, Ştefan, Corvine,/ muza îndeamnă-ţi-o direct în era/ când s-a schimbat istoric calimera/ şi geţii deveniră cu timpul români./ Ce obicei au păstrat din bătrâni?//
Asemena geţilor care puneau zei/ unde vrei şi unde nu vrei/, românii umplu toate golurile, ca să se-nchine,/ cu magazine./ În Sarmisegetuza lor de azi, Bucureştiul,/ de magazine nu mai poţi pune deştiul./ Unde-a rămas un loc gol printre blocuri/ ei fac un chioşc, vând marfă din stocuri./ La parter, spărgând un perete/ ei transformă urgent dormitorul/ într-un fel de butic, chioşculete/ plin cu prostii de otrăvit poporul./ Paserea ceriului când se găinăţează, fleoşc!,/ din murdalâcul ei răsare un chioşc./ Acolo vine apoi de se roagă/ să ia pe caiet lumea miloagă./ Toţi urmaşii geţilor se-nchină, pe bune,/ la catedrală ‒ hypermarket îi spune./Acolo vin bogaţii, sărmanii,/ acolo îşi lasă tot poporul banii.//
O, dragi cititori, oricine căta-va/ prin Bucureşti celebra Tricodava/ în locul ei va găsi un tăpşan/ unde creşte ca din pământ un Auchan./ Fabrica mare de altădată/ a fost rasă cu boldozerul şi iată/ hypermarketul creşte ca Făt-Frumos,/ iar industria se tot duce în jos./ Fost-a la Lujerul Fabrica de Lapte: / ce vrăji o topiră, ce fapte?/ În locul ei, sub nasul tuturora,/ se lăfăie astăzi ditamai Cora!/ Cum întorci privirea, parcă-i un miraj,/ se înfiinţează un Mega Image./ Dacă uiţi uşa descuiată se poate/ să găseşti când te întorci o unitate/ şi din hol o casieră drăguţă/ te va întreba dacă vrei şi punguţă./ Dar din cetatea numită APACA/ ce-a mai rămas azi? Nema! Caca!/ Doar magazine şi magazinaşe,/ shaormerii făcute să-ngraşe/ pe semenii noştri de la oraşe./ Şi vizavi fu răzuit terenul/ şi pregătit de-un magazin, dar şmenul/ se pare că n-a mers şi stă pârloagă./ Hai, cine îl vrea? Cine se bagă?/ E ieftin – doi lei plus milioane şpagă.//
Pe unde-au fost fabrici şi uzine/ azi râd la soare şi de Fisc magazine./ Nu mai producem mare lucru, parol!/ şi puţinul nostru îl dăm pe potol./ Mâncăm porcării până dăm în brâncă,/ dar noi suntem mâncaţi, shopingul ne mănâncă./ Mobilă nu facem. Oare ce-i aceea?/ O luăm de-a gata numai din Ikea./ Acul şi barosul sunt azi ale lor./ Le găseşti pe rafturi pe la Bricostore.//
Unde geţii puneau zei şi simboluri/ noi punem astăzi magazine şi mall-uri./ Cum îşi zvârleau ei spre ceruri voinicii/ să cadă în suliţi şi să moară/ aşa ne zvârlim şi noi firfiricii/ în sertare la mall ‒ şi de-acolo afară ‒/ căci zeii la care cotizezi şi te-nchini/ nu-s Decenei de-ai noştri, ci sunt toţi străini./ Vai de capul nostru! Suntem rupţi în cur,/ dar lăsăm pitacii la ei, la Carrefour./ Dai un leu la Cora şi primeşti chitanţa/, creşte-un pic şi PIB-ul, dar la ei, în Franţa./ Totul e corect: noi plătim, iar Vestul/ calculează bine şi ne dă doar restul.
Azi cel mai viteaz şi mai drept popor/ împinge eroic la un cărucior.
_____________________________
Articolele publicate de Viorel Ilişoi în ciclul Veste, poveste:
1, Lăsați copiii să fugă de-acasă!
2, O fleică de bancher
3, “Luceafărul”, probă atletică
4, Nenea Dumitru, nemuritorul
5. Tata mă așteaptă zilnic în oglindă
6. Cel mai iubit poet din Botoşani
7. Forţa cuvântului scris
8. Moş Vasile şi ruşii