Clusterele câştigă teren și în România. Miza asocierilor este creşterea profiturilor

Medlife şi Regina Maria, două firme concurente care îşi împart piaţa de servicii medicale, lucrează totuşi împreună. Cazul inedit are o explicaţie. Ele se numără printre cei 21 de membri ai Clusterului Medical Sănătate România.

Printre altele, acesta îşi ajută membrii să se finanțeze şi să se certifice în turism medical. Astfel, ei pot obţine mai uşor o cotă cât mai mare din piața de turism medical, estimată la 360 de milioane de euro, în 2015.

Pentru promovare şi, implicit, pentru a atrage venituri mai mari, a apărut şi clusterul Asociația pentru Turism Bucovina (2001), conform Lăcrămioarei Beilic, directorul executiv al acestuia. Pentru a face cunoscută Bucovina, cei 50 de membri par ti cipă anual la târguri şi expoziții (Berlin, München, Viena, Madrid, Paris, Milano, Bu da pesta etc.) şi fac proiecte de profesionalizare a personalului

din domeniul turismului. În România, sunt 83 de clustere, dintre care 35 active, potrivit lui Ionuț Țața, preşedintele Clusterului pentru Inovare şi Tehnologie ALT Braşov (2013). „Vom avea 100150 de clustere, peste patrucinci ani, dar mă aştept ca 5060 să fie funcționale, din cauza finanţării”, a precizat Ionuț Țața.

Taxa ajunge şi la 1.000 de euro

Un cluster îl formează autorităţile, universităţile şi firmele dintro zonă şi dintrun domeniu, ca să atragă mai uşor finanţări, să câştige pieţe noi, şi să facă proiecte de specializare. Apărute la noi acum 15 ani, ele sau înmulțit în ultimii doitrei ani, datorită accesului mai facil la finanțare, cele mai multe fiind active în agricultură, IT & tehnologie, cercetare şi turism.

Astfel, firmele din clustere sunt diverse. Ele au de la câțiva angajați, cel din Braşov are chiar şi un PFA, până la mii de salariaţi (Telekom România).

Unele fac parte din mai multe clustere, în funcție de oraşele şi de domeniul de activitate. Pentru a face parte dintrun cluster, firma este recomandată de cel puţin doi membri şi achită o taxă inițială (801.000 de euro) şi una anuală (801.000 de euro).

„Cheltuielile generate de apartenența la cluster sunt legate de programele şi proiectele derulate şi se stabilesc în funcție de acestea”, au explicat reprezentații Clusterului Medical Sănătate România.

Un cluster local are 20-25 de membri, dintre care 15-20 firme şi restul universități şi autorități. Cele mai multe dintre clusterele locale sunt organizate ca asociație, neexistând o legislație în domeniu.

Datorită unui cluster, australienii au devenit, în 30 de ani, dintr-un ţinut fără viţă-de-vie într-una dintre cele mai importante ţări din industria vinului.

Ca în Germania

La noi, clusterele s-au înmulțit în ultimii doi-trei ani, datorită accesului mai facil la finanțare. Zona unde s-au dezvoltat cel mai bine la început acestea a fost Harghita-Covasna.

În România, membrii clusterelor au atras finanțari nerambursabile pentru proiecte de promovare, de pregătire a membrilor, de participare la târguri și expoziții, de cooperare între membri, vizite la alte clustere din străinătate, activități de cercetare etc.

Clusterelor le va fi mai greu să se finanțeze pe programele 2014-2020, deoarece vor trebui să vină cu o parte de cofinanțare a unui proiect de cel puțin un milion de euro.

Ideea de cluster de la noi se apropie cel mai mult de cea din Germania. „Acolo există în fiecare regiune un cluster al unei industrii relevante, care a fost creat cu sprijin de la stat, dar acum sunt independente”, a explicat președintele ALT Brașov.

Ca model, suntem apropiați și de Polonia, unde există 170 de clustere, deoarece a fost promovat mai de demult și susținut de mai multe timp decât la noi.

Modelul este diferit față de cel folosit în alte țări din Europa. În Italia, clusterele le-au inițiat mai mult firmele, fiind mici. În Franța, acestea sunt mai mult poli de competitivitate regională.

O idee din Silion Valley

Ideea de cluster a apărut acum zeci de ani în țările dezvoltate, unul dintre cele mai cunoscute exemple fiind Silicon Valley, dar nu poate fi un exemplu pentru România, deoarece acesta nu are o formă clasică de organizare.

Firmele de-acolo nu sunt reunite într-o organizație sau asociație, dar ideea este aceeași - își ajută membri să se dezvolte, combinând mai multe tipuri de organizații.

„Într-un cluster, partea publică, partea educațională și cea economică se întâlnesc de aceeași latură a mesei și lucrează împreună, pentru a dezvolta industria cu toate aspectele ecosistemului. Static, cluster-ul este o formă de asociere a tuturor actorilor implicați în dezvoltarea industriei dintr/un areal geografic. Ca dinamică, reprezintă aplicarea unor reguli și principii care au generat succes într-o altă regiune, adaptând-o situației locale”, a punctat Ionuț Țața.