Rapiţa, noua cultură-vedetă a României

Profitând de preţurile bune la export şi de productivitatea ridicată, fermierii români au intrat în febra cultivării rapiţei. Cererea pe piaţă este foarte mare având în vedere că rapiţa se foloseşte în multe domenii. Industria alimentară, cea a cosmeticelor şi a biocombustibililor sunt mari consumatoare de rapiţă. Anul trecut, rapiţa a ajuns la preţuri-record la bursa MATIF Paris, cea mai reprezentativă pentru regiune, depășind valoarea de 1.900 lei/tonă. Pentru acest an se aşteaptă însă ca preţurile să scadă.

Suprafaţa semănată cu rapiţă în România, în acest sezon, este cea mai mare de după anul 2010, când s-a înregistrat un vârf, ajungând la peste 460.000 de hectare, față de 412.000 în 2016. Cotaţiile futures (cu termene de livrare în viitor) de la bursa MATIF arată că acum rapița se tranzacționează în jurul valorii de 1.800 lei/tonă pentru livrarea în luna mai 2017. Scăderea se va menţine şi în luna august, următoarea lună de livrare disponibilă la MATIF, estimările indicând o cotaţie de 1.650 lei/tonă.

Cotațiile futures arată că şi în sezonul următor (2017-2018), preţul rapiţei este văzut de către traderi la un nivel mai mic faţă de cel din sezonul actual. Acest lucru poate avea diverse cauze, printre care ar putea fi suprafața mai mare cultivată, stocurile mari sau o nevoie mai mică în industrii, relevă o analiză făcută de către reprezentanţii  platformei de tranzacţionare online a cerealelor și inputurilor AgroGo.

Preţul mediu pe piaţa internă la rapiţă

Sursa: INS

Schimburile comerciale intra şi extracomunitare de rapiţă în perioada 2007-2015

Sursa: INS – EUROSTAT

Cultura intensivă strică solul

Specialiştii atrag însă atenţia că solul se distruge dacă an de an este cultivată pe el rapiţa. Deşi oferă o productivitate mai mare decât culturile tradiţionale, având două recolte pe an, precum şi un preţ bun la vânzare, fermierii ar trebui să evite cultivarea an de an a rapiţei pe acelaşi teren. Ideal ar fi ca această cultură să revină odată la trei ani. Specialiştii atrag atenţia că din trei în trei ani ar trebui făcută o analiză a solului pentru a se stabili ce îi lipseşte (azot, potasiu, fosfor), după care ar trebui tratat. La noi însă aceste analize agrochimice şi le permit doar marii fermieri, care sunt însă prea puţini. Restul continuă să se ghideze doar după învăţămintele bătrâneşti.

Exportăm materie primă, importăm produse finite

Deşi am devenit un mare producător de rapiţă, continuă să trimitem la export materia primă şi să importăm produse finite. „Situaţia nu este de natură să ne bucure. Exportăm rapiţă şi importăm produsele finite obţinute din ea, în loc să o prelucrăm la noi şi să creăm astfel unităţi de producţie şi locuri de muncă”, spune Dragoş Frumosu, preşedintele federaţiei Sindicatelor din Industria Alimentară. De exemplu, România consumă anual circa 160.000 de tone de biodiesel, dar importurile reprezintă aproximativ 30% din piaţă, astfel că producătorii interni de rapiţă s-au reorientat spre export.

Potrivit Strategiei Energetice a României, până în 2030 se estimează o creştere de 2,5 ori a cererii de biocarburanţi, aceasta urmând să ajungă la 520.000 tep (tone echivalent petrol)