Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ca de obicei când se întâmplă să fie secetă în România, agricultorii îi amenință pe consumatori cu scumpirea alimentelor. În general, aceste amenințări sunt de fapt o formă de șantaj la adresa instituțiilor publice, în scopul obținerii de ajutoare de stat.
De exemplu, săptămâna trecută, Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR) a anunțat că seceta a afectat grav culturile agricole din acest an, le-a determinat producătorilor pierderi de peste două miliarde de euro, reprezentând investiţii nerecuperabile, şi va majora preţurile produselor româneşti, în perioada următoare.
Anul acesta, șantajul are mai puține șanse de reușită decât oricând. Asta pentru că toate datele oficiale arată că reducerea TVA la alimente la 9% s-a transmis în prețuri semnificativ mai mult decât se anticipa inițial. În consecință, efectele secetei au fost combătute anticipat, prin scăderea TVA. Ceea ce demonstrează că reducerile de taxe și impozite sunt cele mai eficiente măsuri "intervenționiste" pe care le poate lua statul.
Mai mult, este foarte posibil ca populația să folosească plusul de venituri rezultat din reducerea TVA nu pentru a-și majora consumul, ci pentru a-și reduce gradul de îndatorare la bănci. În acest fel, ar crește economisirea netă, nu cererea agregată.
Și chiar dacă s-ar mări consumul, acest lucru nu ar demonstra decât că micşorarea TVA, deși binevenită, nu este suficientă. Ea trebuie urmată de măsuri de încurajare a investițiilor, care să permită majorarea productivității în vederea creșterii veniturilor. Pentru că, așa cum arăta și guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, cu ocazia prezentării ultimului raport asupra inflației, ca să crească productivitatea în România e nevoie să se mărească investiţiile (formarea brută de capital fix), inovaţia şi să avem mai mult personal calificat.
În consecință, în parelel cu scăderea TVA, companiile ar trebui să primească și deduceri fiscale, pentru a fi stimulate să investească, să inoveze și în să-şi formeze personal calificat. Aceste investiții ar majora productivitatea, iar o productivitate mai mare înseamnă prețuri mai mici la produse și extinderea bazei de impunere pentru taxe. Astfel, nu s-ar mai pune problema unei concurențe între economia subterană și cea fiscalizată, căci nimeni nu-i atât de masochist încât să facă evaziune atunci când povara fiscală e suportabilă.
O altă marotă protecționist-naționalistă frecventă este așa-zisa invazie a importurilor din hipermarketurile românești. Ei bine, dacă investiţia în aceste bunuri cu viteză mare de rotaţie a stocurilor - de la hârtie igienică şi săpun, până la carne, lapte, ouă - ar beneficia de deduceri fiscale, s-ar putea asigura premisele de a realiza o producţie internă de bunuri de larg consum, care să concureze brandurile străine. Pentru că nu e posibil să fie mai ieftin untul din Slovacia sau iaurtul din Olanda.
E chiar atât de complicat să creștem porci, vaci și găini pentru a ne asigura subzistența? Deși putem genera randamente mai bune decât în alte părți ale Europei, noi lăsăm capitalurile să se întoarcă de unde au venit și ne pierdem timpul cu certuri interne.
Statul e mai nociv decât seceta. După cum sugera și guvernatorul BNR, trebuie încurajate investițiile. Optica trebuie schimbată: e necesar să ne concentrăm asupra creșterii ofertei agregate, nu asupra gestionării intervenționiste a cererii agregate. Acest lucru e demonstrat limpede de faptul că efectele micșorării TVA asupra prețurilor de consum au fost mai ample decât s-a anticipat.
E limpede că, dacă până și în anii în care plouă suficient avem marfă atât de multă încât pepenii se dau direct de pe câmp, fiindcă e mai rentabil decât să dai bani pe motorină ca să-i duci la piață, agricultura și economia suferă de vicii sistemice și structurale, dar care nu pot fi “tratate” etatist, ci doar cu remedii de piață. 
