Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Recent, drama unui manager francez făcea înconjurul presei internaţionale. Angajat la o companie franceză de parfumuri, Frederic Desnard s-a văzut tras pe line moartă pentru că a pierdut un contract. Practic, managerul a continuat să fie plătit, însă nu i s-a mai dat de lucru. Pentru povara morală de a fi plătit de pomană, francezul şi-a dat patronii în judecată, afirmând că plictiseala şi ruşinea l-au făcut să intre în depresie. Aparent, acest fenomen, care a căpătat şi un termen propriu – "bore-out" – a devenit din ce în ce mai răspândit în Occident. Ar fi un astfel de caz o dramă şi în mediul corporatist din România?
A face nimic pe bani buni ar fi sunat, până nu de mult, un vis frumos în ţara noastră, unde în locul englezescului "bore-out" (epuizat de plictiseală n.r.) există alţi termeni: "a tăia frunză la câini" sau "a freca menta". Aparent, însă, nu prea mai este cazul, spune Cosmin Badea, specialist în resurse umane şi trainer al firmei HPDI, care lucrează cu angajaţii din corporaţii pentru a-i face să fie mai eficienţi la locul de muncă. "Fenomenul de "tăiat frunză la câini" a fost un proces foarte bine înrădăcinat în istoria României. Sistemul comunist a împins societatea către mediocritate şi către ideea că toată lumea trebuie să muncească într-o instituţie, totul în detrimentul competitivităţii interpersonale. Odată cu dispariţia blocului comunist şi deschiderea graniţelor din punct de vedere economico-social, cultura românilor în ceea ce priveşte "tăiatul frunzei la câini" a suferit o schimbare dramatică", spune Badea. Potrivit acestuia, cel puţin în mediul privat, a fi plătit pentru a nu face nimic ar fi o dramă şi pentru angajatul român. "Competitivitatea a luat locul tăiatului frunzei la câini. "Din dorinţa de afirmare şi dintr-un soi de complex de inferioritate, angajatul român a intrat într-o luptă acerbă cu forţa de muncă europeană şi nu numai. Nevoia de recunoaştere a meritelor a devenit una din priorităţile lui pentru că, tradusă, ea poate înseamna un salariu mai mare, o poziţie mai bună în cadrul companiei şi o poziţie socială favorabilă individului", spune Badea.
Plictisiţi la stat, epuizaţi la privat
Potrivit trainerului HPDI, în mediul privat din România întâlneşti mai degrabă fenomenul "burn-out" (epuizare prin muncă n.r.), tocmai din dorinţa de afirmare a angajaţilor. La stat, însă, lucrurile stau altfel. "Fenomenul de bore-out este cel mai des întâlnit în companiile de stat. În cadrul acestor companii, din cauza birocraţiei şi contractelor colective de muncă prost concepute, numărul persoanelor ce suferă de acest sindrom este ridicat. Procesele ce necesită rutină, lipsă perspectivelor de dezvoltare, salariul mic şi mediul de lucru sunt cauzele principale în scăderea motivaţiei angajatului şi “îmbolnăvirea lui” cu acest sindrom", spune Badea, care atrage atenţia că a fi plătit de pomană nu este aşa bine precum sună. "Pare utopic să spui că a primi bani fără să faci prea mare lucru e o pedeapsă, dar din punct de vedere psihologic, răspunsul este da. Lipsa motivaţiei este în strânsă legătură cu nevoia umană de apreciere. Ori, a face un job ale cărui rezultate nu ies în evidenţă în faţa colegilor atrage după sine, în cele mai multe cazuri, o lipsă de apreciere la adresa propriei persoane".
Cosmin Badea consideră că până să apară cazurile grave de bore-out în România, mai avem de aşteptat. "Angajaţii sunt destul de competitivi şi de cele mai multe ori cer managerilor sarcini suplimentare dacă simt că nu au destul de făcut. Acţionează astfel din mai multe motive: frica de a fi daţi afară, dorinţa de a fi remarcaţi şi apreciaţi de cei din jur".
O greşeală a corporaţiilor este că nu li se explică angajaţilor că şi saricinile minore sunt utile, făcându-i pe aceştia să-şi vadă contribuţia drept una nesemnificativă, spun specialiştii
Un exemplu clasic despre lipsa de activitate pe bani buni poate fi întâlnit în Parlamentul României. Rata de chiul de la muncă ajunge, în cazul anumitor parlamentari neimplicaţi în funcţii executive în alte instituţii, ori arestaţi, şi la 67%. Nu există încă un caz în care aceştia au dat Parlamentul în judecată pentru bore-out.
