Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pornea în 1979, lângă furnalele Hunedoarei, alături de copiii săi de suflet, Andone, Klein sau Gabor. Astăzi, când împlineşte 69 de ani, Mircea Lucescu stă aproape în aceeaşi poziţie, în faţa băncii tehnice, gesticulând cu o la fel de mare dragoste de fotbal către jucătorii de pe gazon. Prima şi cea mai importantă diferenţă este aceea că au trecut 35 de ani de la momentul Hunedoara, despre care a spus mereu că va rămâne o parte importantă şi sensibilă în sufletul său. A doua ţine de anvergură şi de bani. Mai mult de anvergură decât de bani. În cele trei decenii şi jumătate de antrenorat, omul care vorbeşte mereu despre fotbal n-a trecut decât prin trei campionate străine, Italia, Turcia şi Ucraina. Nu i-a plăcut să schimbe. Asta pentru că adoră să construiască de la zero echipe care să-i poarte amprenta şi în care să se regăsească. De zece ani şi-a găsit locul în bazinul minier Donbass, la Doneţk, lângă unul dintre cei doi mari miliardari ai Ucrainei, Rinat Ahmetov. Lucescu l-a învăţat pe magnat să investească sănătos, corect, iar atunci când antrenorul a avut probleme de sănătate, Ahmetov a făcut zeci de curse între Doneţk şi Bucureşti sau alte destinaţii. Cu soţia sa Nelly mereu aproape şi cu fiul său Răzvan escaladând etapele către consacrarea ca antrenor, Lucescu a făcut din Şahtior Doneţk cea mai performantă echipă a Ucrainei, a spaţiului ex-sovietic, dar şi una dintre cele mai temute sau respectate în întreaga Europă. A ridicat afacerea lui Ahmetov atât de sus, încât clubul a încasat sute de milioane de euro de la Barcelona sau Chelsea pentru jucătorii inventaţi de el după ce îi descoperise în subteranele fotbalului brazilian. Treptat, miliardarul a început să şi cumpere pe bani mulţi, iar Cupa UEFA câştigată în 2009, primul şi singurul trofeu european cucerit de Şahtior, a fost doar începutul. Românul a fost numit “Cetăţean de onoare” al Doneţkului, iar Ahmetov înţelegea că a găsit omul potrivit. În 2011, Şahtior a pătruns în sferturile de finală ale Ligii Campionilor, acolo unde a cedat în faţa invincibilei forţe a Barcelonei. Astăzi, când Ucraina trece prin momente groaznice, Mircea Lucescu a mai început un campionat la cârma “minerilor” din Doneţk. Echipa nu mai poate juca pe superbul stadion construit în oraş, este exilată la Lvov, inclusiv pentru apropiatele confruntări din Liga Campionilor, dar Lucescu nu se teme. A rămas lângă Rinat Ahmetov, deşi magnatul a avut şi încă mai are probleme personale. A rămas pentru că iubeşte fotbalul, pentru că-şi iubeşte creaţiile şi pentru că nu abandonează niciodată ceva în care mai crede. A refuzat oferte incredibile din Turcia, a rezistat tentativelor celor mai importante cluburi ale Semilunei şi merge mai departe cu Şahtiorul. Astăzi împlineşte 69 de ani, se va retrage discret lângă persoanele dragi ale familiei, va primi multe telefoane sau mesaje, dar atunci când va pune capul pe pernă se va întoarce la gândurile despre poziţia în teren a noilor săi copii, Srna, Luiz Adriano sau Jadson.
