Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Creştin ortodocşii îl prăznuiesc la 11 noiembrie pe Sfântul Mare Mucenic Mina, grabnic ajutătător celor care, cu credinţă, îi cer ajutorul, ocrotindu-i pe păgubiţi, înşelaţi ori nedreptăţiţi în procese. Credincioşii romano-catolicii îl serbează pe Sfântul Mina la 24 noiembrie.
A trăit pe vremea împărăţiei lui Maximian, fiind de loc din Egipt şi, după cum ne spune Sinaxarul, “oştindu-se în cohorta ce se chema Rutalia sub Arghirisc în Cotianiul Frigiei Salutariei. Nesuferind ca să vadă cinstirea cea rătăcită a idolilor, s-a suit în munte şi s-a curăţit pe sine cu postiri şi cu rugăciuni. Şi întărindu-se de ajuns şi aprinzându-i-se sufletul cu dumnezeiescul dor către Hristos, s-a pogorât din munte şi, stând în mijlocul închinătorilor la idoli, a propovăduit pe Hristos. Pentru aceea a fost dat la chinuri: i s-a frecat trupul cu târsini şi a fost ars de foc şi târât fără milă peste ciulini, de i-a spart trupul, în urma cărora şi-a primit sfârşitul prin sabie”.
După trecerea la Domnul, Sfântul Mare Mucenic Mina a săvârşit numeroase minuni. Se spune că mergând odată un creştin ca să se închine în biserica acestui Sfânt, a fost găzduit la o casă de străini; iar stăpânul acelei case, cunoscând că acest pelerin avea bani ascunşi în sân, în miezul nopţii l-a omorât. După ce l-a tăiat în bucăţi, a ascuns trupul măcelărit într-o coşniţă pe care a dus-o într-o cămară îndepărtată. “În vreme ce ucigaşul se afla în nevoinţă şi în îngrijorare, cum şi unde şi când să se ducă să ascundă părţile celui ucis, ca să nu-l înţeleagă cineva, iată i s-a arătat lui Sfântul Mina, călare în chip de ostaş şi cercetându-l ce s-a făcut cu străinul care găzduise acolo; iar ucigaşul adeverea că nu ştie nimic. Atunci Sfântul, pogorându-se de pe cal, a intrat înăuntrul casei celei mai ascunse şi, aflând coşniţa şi scoţând-o, s-a uitat la ucigaş cu o căutătură grozavă şi sălbatică şi i-a zis: «Cine este acesta?» Iar ucigaşul de frică, fără de glas şi ca un uluit făcându-se, s-a aruncat pe sineşi jalnică cădere la picioarele sfântului. Iar sfântul, punând la loc toate membrele ucisului şi făcând rugăciune, a înviat mortul şi i-a zis lui: «Dă laudă lui Dumnezeu». Iar mortul, ridicându-se ca din somn şi cugetând cele ce a pătimit de la cel ce-l găzduise şi cum a câştigat viaţa a doua oară, a slăvit pe Dumnezeu; iar mulţimea se închina ostaşului ce se arătase şi care-l înviase. Şi după ce s-a ridicat de jos ucigaşul, a luat sfântul banii de la el şi i-a dat omului pe care-l înviase, zicându-i: «Du-te frate în calea ta». Şi, întorcându-se către ucigaş, l-a bătut precum i se cădea, apoi, sfătuindu-l, şi pe lângă acestea iertând greşeala lui şi făcând rugăciune pentru dânsul, a încălecat calul şi s-a făcut nevăzut.” (Vieţile Sfinţilor de peste tot anul).
În calendarul popular, ziua de 11 noiembrie este numită “sărbătoarea Tâlharilor” Aceasta s-a suprapus peste cea a Sfântului Mina din calendarul ortodox, aşa că, cei păgubiţi se rugau lui pentru aflarea răufăcătorilor. Femeile mergeau la biserică şi lipeau de sfeşnice lumânări întoarse, ca să li se întoarcă acasă lucrurile furate. Deşi pare absolut paradoxal, tot Sfântului Mina se rugau şi hoţii ca să nu fie prinşi la furat. În lumea satului românesc de odinioară, hoţia era considerată o boală: “Tâlhar. E o boală a unor oameni, care nu-s sătui şi nu-s liniştiţi până ce nu fură ceva ori de unde şi de la oricine. El, când intră într-o casă, umblă cu ochii numai după furat şi, după ce a ochit ceva, caută toate chipurile să puie mâna şi să şterpelească”. (George Bujorean – Boli, leacuri şi plante de leac).
În Bucureşti, în 1874, la biserica Sfântul Mucenic Mina Vergu a fost aduse, de la Mănăstirea “Sfântul Mina” din Egipt, părticele din sfintele moaşte ale Marelui Mucenic Mina. Biserica Sfântul Mucenic Mina Vergu este loc de pelerinaj continuu şI mai ales în zilele din preajma sărbătorii Sfântului Mucenic grabnic ajutătător.
Creştinii fac astăzi şI pomenirea Sfântului Mucenic Victor şI a Sfântului Mucenic Vichentie. Despre Sfântul Mucenic Victor se ştie că s-a nevoit pe vremea lui Antonin împăratul romanilor şi a lui Sevastian, guvernatorul Italiei. A fost silit să se lepede de Hristos dar, nevrând ca să se supună, a fost supus la chinuri cumplite. Mai întâi i-au fost sfărâmate degetele, apoi a fost schingiuit în multe şi neînchipuite feluri, dar a rămas nevătămat, prin puterea Lui Dumnezeu. Văzându-se neputincioşi în faţa credinţei Sfântului Victor, torţionarii l-au despuiat de piele şi atunci şi-a dat sufletul în mâinile Lui Dumnezeu.
Citește pe Antena3.ro
