Expoziţie de ii din toate zonele ţării, ateliere şi muzici străvechi, de Sânziene, în curtea Institutului Francez din Bucureşti

Muzeul Naţional al Ţăranului Român organizează marţi, 24 iunie 2014, în ziua de Sânziene -în care se sărbătoreşte şi Ziua Universală a Iei- de dimineaţă şi până spre miezul nopţii, în curtea Institutului Francez din Bucureşti,  o expoziţie de ii din toate zonele României. Muzici şi povestea Sânzienelor, ateliere de creativitate cu lecturi, proiecţii... stele şi mistere. Aşadar, între orele 10:00 în curtea Institutului Francez din Bucureşti pot fi admirate ii de sărbătoare şi cămăşi de lucru, ii cu poale şi ii fără poale, ie cu altiţă separată şi mânecă lungă, prinsă printr-o bentiţă, ii ciupag, ie de mireasă cusută din marchizet şi brodată cu mătase albă, ie pe pânză de casă, cu brezărău, ii cu mărgele, ii cu fodori la mâneci, cămăşi cu barburi şi cămăşi încreţite la gât... De la orele 12:00 şi de la 16:00 au loc ateliere de creativitate pentru copii.  Nu vor lipsi cântecele străvechi din Maramureş, doinele de dor, de dragoste şi hori păstoreşti, prezentate sub forma unui monolog muzical de Maria Casandra Hauşi şi proiecţia unor de filme de arhivă. Intrarea este liberă.
La 24 iunie se sărbătoreşte Sfântul Ion de Vară (Naşterea Sf. Ioan Botezătorul) sărbătoare numită popular Sânzienele/Drăgaica.

“În Bucovina, Sfântul Ion de Vară se bucură de o ţinere specială, fiind identificat cu Sfântul Ioan cel Nou, ale cărui moaşte se află la Suceava. Oamenii merg acolo în pelerinaj. Există texte scrise care se referă la minunile acestui sfânt - cum a pedepsit el, pe ecleziarhul care a furat din darul oamenilor pentru biserică. Legende transmise pe cale orală povestesc cum Sfântul era păstor şi tatăl lui îl vedea des stând cu privirile pierdute spre cer, rugându-se şi râzând. Odată l-a întrebat ce vede, şi băiatul i-a spus să-şi pună piciorul peste piciorul lui. Atunci tatăl a văzut cerul deschis şi pe Dumnezeu ţinând în mână tunetul care arată ca un bici împodobit cu flori.” (...) În alte locuri, greutatea sărbătorii este dată de relaţia cu Sânzienele, nişte zâne bune care zboară noaptea prin văzduh. Mai ales în noaptea dinspre sărbătoarea lor, sunt foarte generoase: dau noroc pentru holde, pentru sănătate. Devin rele numai dacă le supără oamenii. De Sânziene, fetele culeg florile albe sau galbene numite sânziene şi îşi împletesc din ele cununi şi cingători.

Cingătorile sunt purtate peste zi, iar seara sunt puse la uscat pentru leacuri şi cosmetice. Cununile se pun pe casă, fiecare membru al familiei are cununa lui. După felul în care se usucă, sunt luate de vânt sau cad, cununile vestesc cine va avea noroc peste an, cine se va căsători, cine va muri. (...)

De Sânziene se strâng plante de leac. Până la Rusalii plantele nu erau bune, erau ciupite de Iele. În această noapte găseşti mai uşor iarba fiarelor care descuie lacăte. Sunt mai multe procedee. Unul dintre ele este aşa: iei un lacăt, îl legi cu o sfoară şi îl târâi după tine prin iarbă, noaptea în câmp. Când auzi că s-a desfăcu, înseamnă că lacătul a dat peste iarba fiarelor. De Sânziene este interzis să te scalzi. (...)

În alte locuri din ţară, sărbătoarea se numeşte Drăgaică. Câteva fete frumoase se fac Drăgăici. Una dintre ele se îmbracă în mireasă. Ea are puteri deosebite, dă bob grâului, miros florilor... După ce a fost Mireasă - Drăgaică, fata nu se poate căsători timp de trei ani. De trei ani are nevoie să se cureţe de forţele luminoase cu care s-a impregnat într-o singură zi! O altă variantă de Drăgaică se face cu patru fete, dintre care două îmbrăcate bărbăteşte.” Fragmente din volumul “Ghidul sărbătorilor româneşti”, autor Irina Nicolau.

Citește pe Antena3.ro

După ce s-a trezit din anestezie, un bărbat și-a dat seama că medicii i-au amputat piciorul sănătos și a rămas cu cel bolnav