Gabriela Adamesteanu este una dintre cele mai cunoscute scriitoare din Romania, cunoscuta deopotriva pentru calitatea scriiturii sale literare, dar si pentru ca reprezinta modelul romanesc al scriitorului implicat in societate.
Una dintre cele mai importante scriitoare din Romania
Gabriela Adamesteanu este una dintre cele mai cunoscute scriitoare din Romania, cunoscuta deopotriva pentru calitatea scriiturii sale literare, dar si pentru ca reprezinta modelul romanesc al scriitorului implicat in societate. Ca membra marcanta a Grupului pentru Dialog Social, Gabriela Adamesteanu s-a implicat in nenumarate initiative civice, menite sa sprijine democratizarea vietii publice si politice in Romania post-comunista. Revista 22, pe care a condus-o de la infiintare pana in 2005, a creat un model de jurnalism cultural cu implicatii politice si civice, iar atitudinea Gabrielei Adamesteanu a fost mereu una extrem de interesanta, dezavuand in nenumarate randuri slabiciunile elitismului intelectual chiar de pe redutele acestuia.
In plan literar, Gabriela Adamesteanu a scris cateva volume importante de nuvele si doua romane, dintre care "Dimineata pierduta" a intrat definitiv in canonul postbelic, fiind una dintre cartile cele mai citite si apreciate deopotriva de cunoscatori, dar si de publicul larg. Ecranizarea romanului, cu Tamara Buciuceanu in rolul Vicai Delca, este memorabila. Despre valoarea literaturii Gabrielei Adamesteanu a scris recent si cu argumente solide Carmen Musat: "Citite acum, dupa prabusirea zgomotoasa a regimului comunist, cartile Gabrielei Adamesteanu sunt perfect lizibile, nefiind marcate de esopism, de «ticurile» tematice si stilistice ale epocii - semnale textuale ale codificarii tot mai accentuate a limbajului narativ, impuse de permanenta lupta cu cenzura. Atat personajele din volumele de povestiri, cat si cele din romanele publicate, toate, inainte de 1989 nu au nimic din inconsistenta verbioasa a unora dintre «eroii» de mucava din literatura acelor ani, vorbesc si se misca firesc in lumea cenusie, mizera, sufocant si lipsita de orizont din care societatea romaneasca a iesit violent in decembrie 1989."
Gabriela Adamesteanu a tradus Guy de Maupassant, "Pierre si Jean", publicata in 1978 si Hector Bianciotii, "Fara indurarea lui Isus", publicata in 2003 la Editura C
artea Romaneasca. In ultimul timp, dupa cum declara in interviurile cele mai recente, Gabriela Adamesteanu s-a intors inspre literatura, marcand un drum poate firesc al intelectualului roman, de la implicarea activa in politic si social de la inceputul anilor â90, inspre o posibila intoarcere la vechile unelte care s-ar putea sa marcheze sfirsitul anilor 2000.
A rescris o nuvela veche, "Intalnirea" si a transformat-o in roman, publicat in 2003 la Polirom. In prezent lucreaza la un roman, "Provizorat", inceput mai demult si abandonat in 1992.
Succesul inregistrat de literatura romana contemporana prin publicarea "Diminetii pierdute" la prestigioasa Editura Galimard (in 2005, in traducerea lui Alain Paruit este unul dintre cele mai importante de dupa 1989.
|
CV
|
|
S-a nascut la 2 aprilie 1942 la Tirgu-Ocna
Facultatea de Limba si Literatura romana a Universitatii din Bucuresti intre anii
1960-1965
Inainte de 1989, redactor la Editurile Enciclopedica si apoi la Cartea Romaneasca
Dupa 1989, membru al Grupului pentru Dialog Social
Redactor-sef al revistei 22 pana in 2005
In prezent redactor-sef al suplimentului Bucurestiul cultural
A publicat volume de nuvele: "Drumul egal al fiecarei zile" (1975), "Daruieste-ti o zi de vacanta" (1979), "Vara-primavara" (1989), romanul "Intalnirea" (2003), un volum de interviuri, "Obsesia politicii" (2005) si unul de publicistica, "Cele doua Romanii" (2000)
Cel mai cunoscut roman al sau este "Dimineata pierduta", aparut in 1983, reeditat in 2004, tradus in mai multe limbi, de curand aparut in Franta la prestigioasa Editura Gallimard
|
|
|
"Merge incovoiata, a trecut de gradinita unde vara joaca sah pensionarii, cateva ciori croncane asezate pe statuia verzuie a femeii aleia despuiate, fra-su Ilie, Dumnezeu sa-l ierte, stia cum o cheama, de cate ori trecea pe aici ii zicea pe nume... Cum dracu-i zicea? Nifa... parca Nifa. Si legata la ochi ar putea merge de-acasa panâ la tramvai, asa le tine minte pe toate, poaâ sa-ti spuie fiecare casa, fiecare adancitura de drum, desi dincolo de gardurile astea s-a cam mutat oameni noi, daâ aia vechi, toti o stiu." Gabriela Adamesteanu - fragment din romanul "Dimineata pierduta", 1983
|
Rubrica realizata cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din Romania
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
