Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Domnule Eminescu, domnule Creangă, domnule Slavici, domnule Arghezi, domnule Preda, domnule Nichita Stănescu, niște nemernici încearcă zilele astea să vă scoată în stradă din chiar casa urmelor trecerii Dumneavoastră pe pământ. Sunt aceiași care au scos spitalele din spitale, fabricile din fabrici, parcurile din parcuri, pădurile din păduri, în încercarea, din ce în ce mai lăbărțată și mai criminală, de a scoate România din România. Adevărul este că domniile voastre i-ați cam chinuit prin școala generală. Ba încă atât de mult, încât v-au luat frica, refuzând să meargă mai departe. Noroc cu democarația, ce le-a pus la dispoziție soluția cumpărării diplomelor, altfel...
Altfel, se alegea praful de toți anii aceștia de libertate! Se putea ca vreun tocilar să nimerească în vreun post important și cititul să devină obligatoriu! Nu doar la școală, ci și la examenul pentru obținerea permisului auto. Era foarte posibil să devină apoi obligatoriu învățatul poeziilor pe dinafară. Mai cu seamă a poeziilor cu domnitori, ajungându-se astfel la discuțiile acelea ridicole despre patrie și patriotism! Alea pe care ați tot încercat dumneavoastră, prin cărțile pe care le-ați scris, să ni le vârâți, de-a lungul timpului, în cap. Ar fi trebuit să vă dați seama, dragii mei, că o astfel de greșeală nu poate fi iertată! Așa că primiți acum exact ceea ce meritați! De ce să fie nevoie de un Muzeu Național al Literaturii? Încă nu s-au înființat muzeul șpăgii, muzeul nesimțirii și cel al mediocrității, care ar fi cu adevărat reprezentative pentru aceste vremurii. Ca să nu mai vorbesc de muzeul rușinii naționale, ce ar putea să poarte, de exemplu, numele actualului ministru al culturii. Sau pe cel al primarului general al Capitalei.
Mai mult, însă, ca orice altceva, Dumneavoastră, domnule Eminescu, domnule Creangă, domnule Caragiale, domnule Arghezi, domnule Rebreanu, domnule Preda și domnule Nichita Stănescu, nu vi se poate ierta faptul că sunteți România ce nu poate fi dată niciodată afară. Din România, în primul rând. Apoi din inimile noastre. Cu toate ordinele de evacuare din lume.
