Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La început am crezut că succesul, atât de participare, cât și de public, al emisiunilor-concurs de tip Vocea României sau X-Factor ține de mitul democratic potrivit căruia oricine poate ajunge artist cu condiția să i se ofere o șansă de a se manifesta. În timp, însă, mi-am dat seama că m-am înșelat și că este vorba de cu totul altceva. Anume, că a ajuns să ne placă atât de mult să ne uităm la noi înșine cum ne producem în public, încât, fără să ne dăm seama, suntem dispuși să dăm și bani pentru asta.
De fapt, e vorba de karaoke cu public mult mai numeros decât într-un bar sau club obișnuit.
Iar totul are la bază găselnița interactivității. De unde funcționa principiul "clientul nostru, stăpânul nostru", pe baza căruia companiile produceau, iar clienții consumau, acum clientul este și producător, și distribuitor, și vânzător, iar firmele nu mai oferă decât mediul în care aceștia să se manifeste. Probabil se va ajunge să plătim taxă de intrare în fabrică pentru a ne produce singuri, sub atentă supraveghere, lucrurile de care avem nevoie.
Agenții economici nu au însă nicio vină, ei nu fac decât să se adapteze nevoilor și dorințelor noastre. Iar dacă principala nevoie a devenit satisfacerea narcisismului și adrenalina, vom da bani ca niște profesioniști să ne creeze senzația că suntem artiști.
Dominația simulacrelor a început însă mai demult, odată cu avântul trupelor-surogat sau tribute. Vrei să asculți Pink Floyd live? Foarte simplu. Cu bani, resurse și eforturi infinit mai puține decât ar necesita originalul, poți merge la clubul de la tine din cartier și să le asculți piesele cântate de o trupă locală care se autointitulează, să zicem, Kink Floyd. În aceeași ordine de idei se înscrie și mania cover-urilor și remake-urilor după piese și filme clasice.
De aici n-a mai fost decât un pas până la înlăturarea totală a barierei convenționale vitale dintre scenă și sală. Profesionismul a ajuns un cuvânt burghez: doar producătorii trebuie să fie profesioniști. Consumatorii de muzică pot foarte bine să dea bani pentru a se asculta pe ei înșiși.
