Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În luna mai, Standard & Poor’s, singura dintre marile agenţii de rating care încă evalua România în categoria “junk”, a inclus-o în categoria recomandată pentru investiţii. Iată o ştire pozitivă, dar ce a însemnat, de fapt, asta? S-au ieftinit împrumuturile angajate în alte monede decât cea locală.
Din păcate însă, degeaba a fost inclusă România în categoria investment grade, dacă rămâne o ţară de mâna a doua în Uniunea Europeană. Noi nu participăm la diviziunea muncii în Uniune. Bunurile produse de noi nu sunt vitale pentru marile economii din Occident, ci substituibile.
Aşadar îmbunătăţirea ratingului a pemis să ne credităm în condiţii mai bune, dar nu s-a văzut şi un salt investiţional, deoarece nu generăm încrederea ca partner de business, în condiţiile în care am fost primiţi în UE strict pe criterii politice, fără a avea expertiză economică. Investiţiile publice sunt mici, fiindcă taxele impuse sunt prea mari pentru a colecta venituri bugetare. Şi după ce că erau împovărătoare, au mai şi crescut. În special, taxele pe proprietate, ce au evoluat invers proporţional cu colectarea. Şi oricum nu pe investiţiile statului trebuie să ne bazăm, ca să ne lăudăm cu creşteri record ale PIB, ci să atragem investiţii străine, care să genereze lichiditate. Adică, majorarea de rating să se simtă nu doar în planul finanţării datoriei.
Sigur că în timpul acesta guvernanţii spun că au un spaţiu fiscal generos. Da, dar dacă ne uităm mai bine vedem că întreprinzătorii plătesc 1,83 de euro pe a asigura salarii de un euro, situându-ne în vecinătatea Italiei, Germania şi Franţei, ce au pieţe dezvoltate şi unde bugetul redistribuie pe criterii de piaţă. Iar TVA de 24% e a treia ca mărime din UE, în situaţia în care în Italia, Franţa şi Germania se plasează în intervalul 19%-22%. Iată de ce nu vine investitorii la noi.
Bine, dar totuşi nişte investiţii tot sunt aşteptate, din partea firmelor de stat chinezeşti care ar fi interesate de agricultură, energie şi infrastructură. Aşa o fi, însă trebuie să fim foarte atenţi cum încheiem contractele şi să ţinem cont cum s-au “ars” polonezii. Un preţ mic la o şosea nu garantează că e făcută şi bine. Vă amintiţi zicala: Sunt prea sărac să-mi iau un lucru ieftin? Noi nu de garanţiile politice ale guvernului asiatic avem nevoie, ci să nu mai urce preţul pe parcursul lucrărilor. Oare n-am face mai bine să avem un mediu economic concurenţial decât înţelegeri bilaterale? Autostrăzile ar fi mai bine făcute dacă le-am licita către 4-5 competitori.
Problema este însă că vedem cum Guvernul are încasări superioare din taxarea proprietăţii companiilor, dar după ce li s-a impus taxa pe stâlp firmele tind să nu mai investească. Şi de ce nu se încasează TVA? Din cauza mărimii ei, ceea ce face să vireze consumul “la negru”. Dacă ar fi scăzută, ca la pâine, s-ar întâmpla exact cu spune premierul Ponta: “Măsura s-a dovedit una foarte bună, cu un impact pentru oameni, pentru mediul economic şi pentru combaterea evaziunii”. Ca să facă exact aceeaşi declaraţie şi în cazul carburanţilor, ar fi trebuit să scadă accizele, nu să se mărească.
