Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Cei care-l au pe Naşu-n suflet” manifestă un comportament tipic de sectă. Indiferent pe ce palier sunt aliniaţi, vorbesc toţi la fel şi se-nchină necondiţionat la icoana Supremului. Dacă ăla tace, cum s-a întâmplat după referendum, sunt dezorientaţi. Fierb în suc propriu, dar nu ştiu ce să facă. Iniţiativa nu-i printre punctele lor forte. Au nevoie de texte prefabricate de alţii. Papagalii repetă vorbele, nu le produc, iar cu natura nu te joci. Finii politici ai Naşului Mare nu-şi pun întrebări, ei n-au dileme. Mustesc de certitudini. Obraznici, agresivi, sfertodocţi cu ifose, suficienţi, deseori violenţi, încearcă să-şi impună prin orice metode punctele de vedere. Şi alea împrumutate pe proces verbal de la comenduirea propagandei portocalii (era să scriu nazistă, puşchea pe limbă). Fiindcă, de regulă, nu-s în stare, intelectual, să formuleze unele. Aşteaptă în poziţie de drepţi ordinul de zi pe unitate, iau act de identitatea obiectivului, îl iau în cătare şi încep să-l toace-n cor.
Consecvenţi ca boii, rostogolesc continuu nişte vorbe proaste, calomniază fără mustrări de conştiinţă (nici n-au aşa ceva) şi aşteaptă ca electoratul lor, puţintel la minte sau pur şi simplu interesat, să le preia regurgitările. Şi să facă valul mare, din gură-n gură, până-n fund la taxatoare. Unele dintre măgăriile lor propagandistice au cam prins în folclorul politic. Versatili şi persuasivi, complici cu agenţi de influenţă ai serviciilor secrete detaşaţi în presă, folosindu-se şi de nişte cozi de topor din tabăra rivală, au proiectat pe fundalul isteriei nişte imagini apocaliptice adversarilor. Barem liderul PNL a ajuns, dacă ai timp şi chef să-i asculţi mestecând cuvinte, întruchiparea răului absolut. Antieuropean, antioccidental, iresponsabil, tiran, labil psihic, leneş, golan, gropar al liberalismului, trădător, aproape nimic nu le-a scăpat imagistic. Au încercat la un moment dat să-l scoată curvar, corupt şi turnător la Secu', da' astea chiar n-au prins. Oricât de acerebrat ar fi receptorul, există o limită umană de acceptabilitate a gunoiului.
Crin are suficiente păcate politice, nu-i nici el vreo icoană dată jos de pe peretele schitului. Dar, dacă nu te-ai senilizat instantaneu, e chiar amuzant să-l vezi atacat pe subiectul Becali de venerabilul Câmpeanu. Care, pe când era mai în putere şi plin de iniţiativă, l-a propus pe Regele Mihai candidat la Preşedinţia Românei. Ca să îmbine politic utilul cu plăcutul. Şi care a reuşit performanţa politică epocală ca, la doi ani de la reînfiinţarea partidului Brătienilor, să-i scoată pe liberali din Parlament. Unde au revenit în genunchi, fără el preşedinte, ca ingredient mic în oala de ciorbă CDR, că avea nevoie Emil Constantinescu de-o mare oaste-n spate ca să ajungă cu democraţia până la Cotroceni. De bine, de rău, aşa somnoros şi dictator, Antonescu a dat liberalilor juma' de ţară pe mână şi acces la resurse. Lucru care nu s-a mai întâmplat taman de pe vremea Brătienilor. Că tot îl roade pe Djuvara patima amintirilor nepieritoare menite să-l consolideze-n scaun pe simbolul democraţiei şi al toleranţei numit Băsescu...
