Campanie? Care campanie?

Campanie mai plictisită și plictisitoare ca asta de acum nu am mai văzut. Pe stradă nu-mi zâmbește niciun candidat. La televizor, aceiași oameni produc aceleași vorbe. Pe net, se mai ivesc din când în când niște bannere cu tot felul de sloganuri nefericite și asemănătoare. Până și meme-urile sunt reșapări din campaniile anterioare. Spoturile sunt ca inexistente, realizate parcă din resturile rămase de la celebrul “V-am prins vrăjitoarelor!” din 1990, iar video-urile pentru internet, în marea lor majoritate, sunt triste ca o zi de toamnă. Cel mai viralizat video e unul în care, în sfârșit, cineva-i deschide ușa Alinei Gorghiu. De mitinguri, nici nu mai vorbesc. Despre cel mai mare s-a discutat mai mult înainte să aibă loc, iar singurele controverse au fost legate de data adunării și de cadrele nefericite cu Dacian Cioloș vorbind la un banner pe care scria Valea Mută.

Reforma clasei politice a continuat cu dispariția campaniei electorale. Ați observat că nici măcar alea câteva reclame de pe internet nu mai au îndemnul clasic “Votează!”. Nu, cel mai direct îndemn de pe internet este “Donează!”, și asta doar în postările unui singur partid. Știu, știu, modelul american! Te apucă râsul, hai să fim serioși!

Bine, unii au descoperit și o latură bună în plictiseala asta. Nu am mai avut parte de enormități de genul “Un milion de locuri de muncă” sau “15.000 de specialiști”. Nici n-ai avea cum să promiți asta după un an de guvernare tehnocrată, guvernare care, să fim cinstiți, a dat bine doar pe Facebook.

Culmea, singurul scandal din campanie nici măcar nu a avut legătură cu votul. A înțeles cineva ceva din disputa legată de invitațiile la paradă și dineu? Niște profesioniști ar fi știut că la dineu nu se filmează, iar în timpul paradei, televiziunile care produc evenimentul difuzează imagini cu soldați și tancuri, nu cu oficiali. Amatori!

Ce voiam să spun despre campanie? Care campanie!?