Când vom vota economic?

Apropo, nu ştiu să se mai facă maşini pe şasiu, ci doar pe caroserii portante. O să ziceţi şi ce-i cu asta, mai ales dacă mergeţi cu bicicleta. Aşa e, însă toate automobilele de epocă merg şi se pot repara, fiindcă-s construite pe şasiu. Spre deosebire de cele din prezent, care nu vor ajunge vreodată în categoria “vintage”.

În fine, e greu să ne amintim cât de trainice erau bunurile în ani ’70 - ’80, mai ales că aceia ce trăiau în comunism nici nu prea le-au văzut. Însă dacă ne uităm la Volkswagen “Broască” sau Mercedes “Bot de Cal”,  care circulă încă, şi-s făcute pe şasiu, e limpede că exista altă perspectivă asupra business-ului. Pentru că antreprenorii se raportau la piaţă şi capitalism, nu ca acum când achiziţionează privilegii, precum se comercializau indulgenţele în Evul Mediu. Concesii pe care le obţin însă nu de la Biserică, ci de la politicieni, care le atribuie o bucată din domeniul de comerţ, în loc să concureze pentru nişa de piaţă. După care protejaţii “populează” domeniul atribuit cu mărfuri de mai slabă calitate decât cele din trecut, pe care nu mai scrie Fabriqué en France, ci Made in China.  

Aşadar, în loc ca business-ul să se orienteze către piaţă şi să furnizeze produse în concordanţă cu realităţile economice, susţinerea politică şi un marketing agresiv - inspirat şi coordonat tot de politic - prelungesc criza. De pildă, cine are o maşină de 5-6 ani renunţă să-şi mai ia una nouă, deoarece excesul de taxe, prin intermediul cărora se acordă privilegii, îl opreşte să prospere. Filosofia anterioară alimenta diviziunea muncii, fiindcă europeanul nu doar cumpăra maşina, ci o şi fabrica sănătos, piesă cu piesă. Făcea un bun durabil şi toată lumea avea de câştigat. Nu ca acum când politicul şi marketingul încearcă să-l păcălească pe consumator, ceea ce prelungeşte criza şi sărăcia.

Ca să sintetizez, o sumă de bani similară plătită pe marfa slabă calitativ din prezent, cu aceea achitată pe produsul bun din trecut, e o formă de inflaţie. Cu alte cuvinte, productivitatea mai redusă se decontează din buzunarul consumatorului, arătând că fabricarea unor bunuri trainice nu mai reprezintă un deziderat pe pieţe controlate de carteluri.

Dar în plină criză, exista oportunitatea ca firmele să se întoarcă cu faţa spre piaţă şi cumpărând sau abţinându-se de la a cumpăra, consumatorii să-i aleagă pe antreprenori printr-un referendum zilnic repetat. Adică, votul pieţei să-i promoveze pe cei care i-au deservit mai bine pe consumatori. Pentru că altfel, se “socializează” pierderile. În loc să-i premieze piaţa pe cei care-i deservesc cel mai bine pe cumpărători, îşi recompensează politicienii clienţii cu taxe luate de la consumatori. În condiţiile în care şi inflaţia e tot o formă de taxare, dar care nu-i legiferată.

Mai grav este însă că asimetria informaţională devine practică generalizată, fiindcă acela ce a fost păcălit va încerca, la rândul său, să înşele. Ceea ce nu poate duce în niciun caz la restabilirea încrederii. Asta o poate face numai piaţa - liberul arbitru. Politicul - cu formele sale Biserica ori marketingul - cultivă mereu asimetria.