Cartea lui Dăianu, probată în Piaţa Gemeni

Daniel Dăianu, Ella Kalai, Gabriela Mihailovici şi Aura Socol au publicat la Editura Academiei Române un amplu studiu de actualitate presantă - România şi aderarea la Zona Euro. Lucrarea, cu subtitlul relevant ,,Întrebarea este în ce condiţii”, orientează conţinutul spre miezul dezbaterii la care s-au angajat recent şi decidenţii politici. Pentru cei care mai cred că intrarea României în ZE este o oportunitate pe care nu au exploatat-o ,,foştii”, dar ,,actualii” nu mai au cum să o paseze ,,viitorilor”, cartea respectivă le răstoarnă convingerile. Autorii pot deveni astfel ţinta criticilor lansate din tabăra ,,optimiştilor” care se lasă uşor manevraţi de mirajul intrării rapide în clubul euro unde s-ar rezolva peste noapte multe din problemele la care nu avem răspuns. Riscul de a fi catalogaţi ca teoreticieni ,,frânari”, care apără poziţii privilegiate pentru cei care conduc politica monetară, ca prerogativă legală de suveranitate, este asumat de autori nu de pe poziţii de frondă, ci cu argumentele analizei academice solide. Firul roşu al studiului duce spre o concluzie-program de acţiune care nu va putea fi eludat de instituţiile care îşi asumă ţinta euro:  realizarea convergenţei reale nu se poate face din vorbe. Edulcorarea realităţii prin reducţionism static la câţiva indicatori nominali, supralicitând pe ritmul de creştere, ce poate fi foarte volatil, seamănă cu încercarea de a te îmbăta cu apă rece, în timp ce vecinii se scaldă în valuri de şampanie.

De la Editura Academiei până la Piaţa Gemeni sunt doar câteva staţii de troleibuz. Miezul cărţii lui Dăianu - decalajele dintre ţări şi regiuni, dintre ţările-satelit şi ţările-locomotive, diferenţele de regim fiscal, ruptura dintre instituţii şi cetăţean - l-am găsit transpus concentrat într-o discuţie cu scântei dintre doi pieţari. În prag de Paşte, tarabele gemeau de produse dar clienţii, mai puţini ca de obicei, priveau şi treceau apoi drumul la Megaimage. Supărarea pieţarilor era evidentă. Unul reproşa vecinului cum poate el să ţină pasul când plăteşte taxe şi impozite ,,pe firmă”, cu cel de alături, care se declară producător şi este scutit de dări. În realitate, ,,producătorul” cu certificat de la primăria comunală are o mică grădină, dar alimentează taraba cu produse de la en-gros. Multiplicaţi şi extrapolaţi situaţia celor doi concurenţi din Piaţa Gemeni la nivelul economiei şi veţi înţelege diferenţele de impozitare şi taxare dintre pieţari, concurenţa lor cu lanţurile de magazine, lupta devenită inegală dintre firmele româneşti şi cele străine şi, în final, propagarea vitezelor diferite în UE.