Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Guvernul n-a putut convinge FMI - săptămâna trecută - de oportunitatea scăderii contribuţiilor de asigurări sociale (CAS) cu 5%. Dar e bine să mergem mai în urmă cu discuţia şi să observăm că nu există coeziune la nivelul Cabinerului Ponta. În aprilie, reducerea CAS se afla, potrivit premierului, pe lista subiectelor de negociat cu FMI în iunie, dar la finele lunii mai, ministrului Bugetului a vorbit de mutarea acestei tematici pentru vizita suplimentară a Fondului din iulie. Pentru ca la numai la o zi distanţă, ministra Finantelor să repună problema pe tapet: ”Voi discuta săptămâna viitoare cu reprezentanţii FMI, CE şi BM reducerea CAS cu 5 puncte procentuale de la 1 iulie 2014”. După care, se ştie ce s-a întâmplat. Victor Ponta, deşi n-a obţinut acordul FMI, a spus că va micşora oricum CAS de la 1 octombrie şi a îmbrăţişat ideea că acesta ar putea fi ultimul acord cu Fondul.
Care este însă adevărul, e posibil să scadă CAS? Dacă Guvernul face reformă structurală, da. Dar nu se întrevede aşa ceva. Iar dacă se apucă să se întrebe cineva care-i cea mai mare eroare de politică economică a Cabinetului Ponta, răspunsul e: Care politică economică?!
Parerea mea este că FMI îşi dă seama că nu e fezabil să compensezi reducerea CAS cu taxa pe stâlp şi creşterea accizelor. Reducerea CAS ar trebui realizată pe seama unor măsuri de reformă care să se materializeze în scăderea şomajului şi, implicit, în majorarea bazei de impunere. Cum s-a întâmplat în Bulgaria, care, după reformă, îşi poate permite să practice CAS de 30%, nu de 45%, şi să atragă investiţii străine.
Guvernul Ponta însă, în loc să aibă în vedere scăderea şomajului şi să facă astfel sustenabilă scăderea CAS, ia măsuri prin care taie bazele de dezvoltare. După ce BNR a reuşit să genereze creştere economisirilor, vine statul să ia cu accize banii cu care se puteau crea locuri de muncă. Sau capitalurile companiilor sunt erodate cu taxa de stâlp, pentru a nu mai avea de unde face investiţii. De aici se vede că schema e gândită prost şi că FMI n-are cum să fie de acord cu ea. Pentru că - reiterez - guvernul nu recurge la reforme structurale.
Dar nici guvernele anterioare n-au făcut reforme, ci au majorat TVA şi au redus salariile bugetarilor, măsuri la fel de păguboase precum taxa pe stâlp şi majorarea accizelor, şi paradoxal FMI le-a girat. Acum e invers, FMI are o abordare corectă, dar nu vrea guvernul să facă precum Fondul. E teatru absurd!
O ultimă remarcă. Într-adevăr, suntem de un sfert de secol asistaţi de FMI, am depăşit de mult vârsta majoratului. Dar încă nu avem un plan economic. Politicul dictează mai departe economicului cu ochii la alegeri. Însă finanţiştii, deşi nu dau nici cel mai mic semn că ar avea viziune, se apucă să spună că România e la ultimul acord cu FMI...
Românii nu ştiu unde trebuie să ajungă, şi nici cum s-o facă, motiv pentru care scade consumul. Dar în ciuda acestui fapt, mărfurile continuă să se scumpească şi se majorează taxele. E limpede că reforma e ceea ce lipseşte şi că fiscalitatea trebuie pusă pe alte baze
