Căţeluşa n-avea paşaport

Un economist a primit hârtia de chemare pe front ca rezervist şi a luptat ca locotenent de cavalerie în războiul de întregire a României. S-a întors din război cu o rană la pulpă şi cu o căţeluşă luată de milă de pe pragul unei case ruseşti care ardea. Trei suflete s-au întors din bubuiturile obuzelor, inima de om bun a locotenentului român, inima căţeluşei salvate după ce rămăsese fără stăpâni şi inima calului, care i-a adus pe tânărul român bandajat cu tifoane însângerate şi pe puiul de căţel rus. Căţeluşa din satul rusesc a trăit în casa economistului român, fiind îngrijită şi alintată inclusiv de mama locotenentului rezervist. Când mama tânărului român a murit de o boală grea, căţeluşa nu s-a dezlipit de masa unde era sicriul. Când familia s-a reîntors de la cimitir, au găsit căţeluşa moartă, căţeluşa fără paşaport. Un important medic legist îmi istorisea cum un câine a salvat toată familia stăpânilor. Noaptea au ieşit gaze otrăvitoare din sobă, noxele au luat puterile celor care dormeau şi nu puteau reacţiona, însă căţelul a sărit prin geam, a spart fereastra, dând drumul la aerul proaspăt care i-a salvat pe stăpâni, copii şi maturi. Să nu uităm niciodată că animalele au şi ele un sufleţel. Într-o vânătoare, primul-ministru din acea vreme, Ion Gheorghe Maurer, a trăit o întâmplare ciudată. Gonacii cu zgomotele lor i-au adus în bătaia puştii nişte porci mistreţi, unul a fost lovit de glonţ şi a căzut. Următorul porc mistreţ, în loc să fugă, a rămas lângă porcul ucis mirosindu-l. Intrigat, Maurer a dat ordin gărzilor să vadă ce e cu porcul al doilea. Cel rămas lângă porcul ucis era orb şi se descurca ghidându-se după mirosul porcului vecin din turmă, acum răpus. Şcoala românească de dresură a felinelor folosea alte principii faţă de metodele dresorilor ruşi sau americani, care băteau animalele sau le înfometau. Dresoarea Elena Ţipa hrănea numai cu mâna ei puii de lei, ea îi îngrijea când erau bolnavi, dar se impunea altfel, mai rafinat. Îmi povestea că simula că adoarme în cuşca leilor tineri, ei se roteau în jurul ei din ce în ce mai aproape, dar dresoarea sărea brusc în picioare şi îi striga pe nume, le demonstra că are reflexe mai iuţi decât viteza felinelor.