Cum îţi scoate statul din buzunar banii neîncasaţi

Pentru orice companie, mare sau mică, intrarea în insolvenţă a unei firme partenere, beneficiar al produselor şi serviciilor sale, e un mare motiv de îngrijorare. Pentru că riscurile de neîncasare a creanţelor de pe facturile emise pentru produsele sau serviciile vândute creşte considerabil.
Administratorul judiciar dispune încetarea oricăror plăţi faţă de cea mai mare parte dintre creditorii firmei intrate în insolvenţă şi, de multe ori, cu excepţia statului şi, în cazurile fericite, a salariaţilor, nimeni nu mai vede vreun un ban, firma datoare intrând în cele din urmă în faliment.

Pe sumele înscrise în facturile emise pentru produsele şi serviciile vândute beneficiarilor intraţi în insolvenţă, companiile datorează TVA, aceste sume intrând, totodată, în calculul bazei de impunere pentru impozitul pe profit. Cum este şi firesc, în cazul în care firma beneficiară intră în faliment şi este radiată de la Registrul Comerţului, companiile care deţin creanţe asupra firmei respective au dreptul să-şi ajusteze corespunzător baza de impozitare, fiind, astfel, scutite de TVA aferentă sumelor de pe facturile neîncasate, aceste sume nemailuându-se în considerare nici la calculul bazei de impunere pentru impozitul pe profit.

Problema este însă că nu acelaşi lucru se întâmplă dacă, în urma parcurgerii procedurii insolvenţei, în cursul căreia se şterg cele mai multe din datoriile firmei insolvente către furnizori, firma respectivă se redresează şi îşi continuă activitatea. În acest caz, spun patronii de companii care s-au confruntat cu această problemă, ANAF cere în continuare TVA şi impozit pe profit pe sumele neîncasate, chiar dacă acestea nu vor mai fi încasate niciodată, dat fiind că au fost şterse în cursul procedurii insolvenţei.