Dacă nu abdica Mihai, mai votai pentru preşedinte?

Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazu - cei doi monarhi din reclamele care încearcă să-i mâne pe români să-şi aleagă preşedintele - sunt mai penibili decât Scufiţa Roşie şi Făt-Frumos, care schimbă povestea. Mai lipseşte ca advertisingul să vină cu sloganul: “Dacă nu abdica Mihai, mai votai pentru preşedinte?”, ca românii să fie conştienţi de şansa pe care o au. Sau să le fie reamintit faptul că până şi un obraz regal, precum principele Duda, a vrut să se facă preşedinte.

Dar, în fine, e de înţeles ce se întâmplă. Fabricanţii de reclame se inspiră din lumea politico-militară care îi înconjoară şi arată doi domnitori cărora le lipsesc oştenii - votanţii! - oprind aceste mari figuri ale neamului să dea bătălia de care depinde soarta ţării. Aşadar alegerile sunt prezentate ca o mare îndatorire patriotică pentru obţinerea unui bine, care nu se ştie exact în ce constă. Deşi abundă de glume de autobază, reclamele cu voievozi ce îndeamnă poporul să aleagă preşedinţi se doresc a fi spirituale, în încercarea de a acoperi lipsa argumentelor. Însă cum să existe acestea din urmă dacă lupta ideatică se poartă fără idei şi programe efective?!

Haideţi să mutăm totuşi discuţia din planul politico-militar, atât de familiar celor ce manufacturează publicitate, în cel democratic, cu economie de piaţă în spate. Nivel la care se vorbeşte de schimb. Fiindcă alegerile prin care se desemnează conducătorii nu sunt altceva decât un trading de încredere. Din păcate, în loc ca încrederea să se construiască pe nişte platforme economice, care aşază productivitatea şi eficienţa în centru, ca bază de majorare a veniturilor şi a bunăstării, se urmăreşte ancorarea aşteptărilor pozitive cu tehnici de marketing, care sunt o formă de ţeapă daca e să vorbim pe limba spoturilor de la tv.

Adevărul e că românii refuză să voteze nu din cauză că sunt nehotărâţi, ci pentru că-s nemulţumiţi de oferta electorală. Cu alte cuvinte, cererea nu se întâlneşte cu oferta. A o potrivi cu mâna, după cum propun băieţii cu reclama, e o încercare de manipulare ce poate prinde la un auditoriu ce suferă din cauza lipsei de educaţie.

În mod normal, din punct de vedere economic, al tradingului, clienţii sunt întrebaţi ceea ce îşi doresc şi li se oferă produsul cerut. Alegerile în economie le câştigă antreprenorul ce vine prompt în întâmpinarea cererii. Nu cum se vede în politică, unde aceia care candidează sunt stabiliţi fără să fie chestionat publicul. Iar apoi persoanele ce generează o astfel de ofertă încearcă să-i impună pe cei desemnaţi a candida pentru postul de preşedinte cu clipuri publicitare patetice, ce arată suverani cărora le lipseşte armata. Omiţând cu bună ştiinţă faptul că pentru a ridica oştirea ai nevoie de credibilitate.

Genul acesta de campanii sunt menite să aibă rezultate similare cu cele de reprimare a fumatului ori de stimulare a toleranţei faţă de minorităţile sexuale, pe care le vedem şi le simţim la nivel european.