Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am scris multe articole cu tema România stat social, dar am realizat că la noi nu există social, naţional sau raţional, ci doar un mare obor. De această dată obiectul târguielii ar putea fi votul într-un singur tur, care nu mai avantajează PNL, ca atunci când guverna alături de PSD. Şi, hop, apare legea dării în plată ca monedă de schimb. Ce contează riscul sistemic sau că nu băncile-s vinovate pentru bula imobiliară...
Iar dacă am dreptate şi darea în plată se negociază la pachet cu modalitatea de vot, înseamnă că singurul lucru ce contează e împărţirea zonelor de influenţă, ca pe baza lor să se stoarcă resurse. Acest lucru e trădat de felul în care au loc discuţiile dintre partide la legea dării în plată, considerată socială, ca să poată acţiona retroact i v. Faptul că legea se concentrează pe un criteriu valoric - în loc să se refere la cel mai redus credit ipotecar contractat de un debitor, la o singură locuinţă şi că se poate apela la darea în plată numai o dată - ne arată că nu contează caracterul social, ci doar oportunitatea politică. Cei care câştigă alegerile pot exploata populaţia, ceilalţi, băncile.
În condiţiile în care negocierile se poartă astfel, se pune problema în ce măsură justiţia, la care se va ajunge ultimativ, va dovedi o optică diferită, inclusiv legată de faptul că anumiţi lideri politici sunt pe rolul instanţelor. Da, dar nu toţi liderii sunt, situaţie dezaprobată de populaţie. Şi poate că de aceea au nevoie acum conducătorii organismelor de forţă să-şi refacă credibilitatea pe seama luptei pe care o poartă cu adversari de temut, din exterior. Ca să risipească această impresie, e suficient să manifeste aceeaşi atitudine şi faţă de „duşmanul” care a întreţinut corupţia în interior, care, dacă va fi condamnat, e clar că n-am asistat la un simplu exerciţiu de imagine.
