Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În România cererea nu se întâlneşte cu oferta în niciun domeniu. Fie că-i vorba de economie, de politică sau de cultură. Dar haideţi să nu ne concentrăm, ca de obicei, asupra economiei, ci să mergem spre politica, pentru că şi aici au loc schimburi. Mai precis, se face trading de încredere.
La ultimele alegeri au fost înscrise pe liste 18,2 milioane de persoane, însă la urne s-au prezentat sub o treime: 5,9 milioane. Iar cei care au câştigat scrutinul s-au bucurat de sufragiile a 2,1 milioane – puţin peste o zecime din numărul alegătorilor. Se poate vorbi de legitimitate? Ce fel de democraţie e asta? Una nefuncţională.
Celor 12 milioane de români, care nu vin la vot, li se pune eticheta de nehotărâţi, dar ei sunt, de fapt, deosebit de decişi să nu pună ştampila pe niciun candidat, deoarece sunt nemulţumiţi de oferta electorală. Ba mai mult, majoritatea crede că 6 milioane ce se duc la vot – număr ce coincide frapant cu cel al pensionarilor – ar fi manipulaţi, şi ar fi în stare să facă demonstraţii de stradă împotriva lor...
Aritmetica electorală arată că democraţia e şchioapă în România. Iar cauza e lipsa de încredere. Cei mai mulţi dintre românii cu drept de vot apreciază că aceia care candidează nu sunt diferiţi, şi din acest motiv nu participă la schimb. Nu fac trading de încredere. Pentru ca ei să treacă pragul secţiilor de votare ar trebui chestionaţi în legătură cu profilul celui pe care ar dori să-l aleagă. Din păcate însă, nimeni nu e interesat să le dea celor mai mulţi dintre români – cei care nu merg la vot – ceea ce sunt ei interesaţi. Se întâmplă exact pe dos. Se ştie care-s candidaţii, care nu rezultă pe baza unor alegeri în interiorul partidelor ca-n Statele Unite, şi se încearcă a fi impuşi. La fel funcţionează lucrurile şi în economie. Pe care politicienii au dat-o pe mâna baronilor locali, pentru a le câştiga alegerile. Dar cum baronii nu ştiu să facă decât agricultură, construcţii şi drumuri, acestea sunt declarate domenii strategice, în loc să fie implementat un mediu de afaceri care să atragă, cu ajutorul pieţelor şi concurenţei, investiţii şi lucrători înalt calificaţi din afară pentru a îmbunătăţi structura economiei româneşti.
Ar mai fi o precizare de făcut. Dacă în cele din urmă s-ar decide cineva să-i aducă pe cei consideraţi nehotărâţi la vot, profilul candidatului pe care l-ar dori ar fi constituit din trăsături precum determinare, experienţă, inteligenţă, echilibru, diplomaţie etc. Sexul persoanei n-ar avea nicio importanţă. În acest context ce relevanţă au întrebările adresate românilor dacă ar vota un candidat de sex feminin?
Ca să conchid. Românii – majoritatea covârşitoare cu drept de vot – nu sunt nehotărâţi, ci nemulţumiţi de ofertă. Iar acest fapt se întâmplă nu doar în politică, ci şi în economie sau în cultură. Oamenii au alte preferinţe. Nu au încredere. Şi din acest motiv refuză să participe la schimb. Cererea nu se întâlneşte cu oferta.
