Demonii din Lungulețu și fetișul productivității

Un cineast s-a travestit în producător de varză și cartofi la Lungulețu. A muncit în timp real un hectar de pământ fertil, dat de la Dumnezeu locului și acestor oameni. A avut o producție bună de cartofi pe care i-a cultivat după toate regulile. Când a ieșit cu ei să-i vândă, s-a văzut între munții de saci cu cartofi ai celorlalți 1.000 de producători din Lungulețu. Toți erau la mâna samsarilor. Prețul era minat de abundența mărfii și de obrăznicia cumpărătorilor care jonglau cu dorința țăranilor de a lua un ban grămadă, chiar dacă ,,grămada” era o batjocură. Cartoful luat angros de la Lungulețu ajungea pe piața din București cu un preț înzecit. Cineastul-agricultor a avut, după șase luni de muncă, un profit de 450 de euro, adică 75 de euro pe lună. Munca lui a fost, deci, neplătită. A pornit a doua etapă a anului agricol la Lungulețu. A pus varză, alt produs care face renumele localității. Să nu mai întindem povestea: a pățit la fel cu munții de varză duși la vânzare toamna. Munții de cartofi și de varză, care ilustrează productivitate ridicată, valoric au fost un fiasco. Experiența agricolă a cineastului Șerban Georgescu a fost transpusă într-un excepțional film documentar – ,,Varza, cartofii și alți demoni”– care face carieră și-l ajută pe privitor să înțeleagă mersul greșit al lucrurilor în România, unde hărnicia este o trudă în zadar care nu te scoate din sărăcie, ci te afundă în ea.

Economiștii docți vor spune că remediul la starea descrisă ar fi o dinamică mereu accelerată a productivității muncii. Economistul-șef de la Natixis are o opinie interesantă, care contrazice ,,școala clasică”: avansul tehnologic accelerat a încetinit drastic ritmul de creștere a productivității în economiile dezvoltate. Reducerea ponderii populației ocupate în agricultură – 1% în SUA, 3% în Franța – este însoțită în ultimele două decenii de reducerea salariaților din industrie și creșterea accentuată a celor din serviciile casnice și administrația publică. În aceste două sectoare, salariile sunt mult mai mici decât în industrie, iar productivitatea, greu de comensurat. Ca atare, Patrick Artus opinează în „Les Echos” că alterarea productivității prin crearea de locuri de muncă de calitate slabă va continua. Legarea automată a creșterii salariilor de productivitate, atunci când se judecă politicile salariale în România, poate avea și altă perspectivă. Povestea de la Lungulețu trebuie privită și în cheia studiului citat.