Depolitizaţi economia politică

Românii muncesc 40 de ore pe săptămână, nemţii doar 35%, dar conaţionalii noştri ar trebui să lucreze 112 ore săptămânal ca să producă precum germanii. Adică, 22 de ore pe zi de luni până vineri sau 16 de luni până duminică.

Sigur că un astfel de regim de muncă e imposibil şi, fără să vrem, ne uităm la românii din Germania. Ei reprezintă doar 7% din totalul emigranţilor, însă trimit mai mulţi bani acasă decât cei din Spania, care repezintă o treime. De unde rezultă că lucrătorii de la noi nu trebuie să muncească mai mult, ci mai eficient. Iar pentru asta au nevoie să fie mai bine organizaţi şi conduşi, precum românii care muncesc la Berlin, Hamburg sau Munchen, dar care în ţară lucrau mult şi câştigau puţin.

Dacă ar fi posibil să aflăm productivitatea lucrătorilor din afară şi să o comparăm cu cea a celor din ţară s-ar vedea că diferenţa e dată de deficitul de management, de mediu de afaceri, de capital şi de educaţie. Însă haideţi să mergem mai departe şi să explicăm de ce românii din Germania sau Statele Unite, deşi-s puţini, trimit mai mulţi bani acasă decât multitudinea de conaţionali din Spania.

Cei plecaţi la muncă în Peninsula Iberică sunt concentraţi pe agricultură şi construcţiia, cam aceleaşi lucruri la care se pricep şi baronii locali din România, cu menţiunea că în categoria construcţii includem şi infrastructura rutieră. Da, dar dacă vrem să nu mai exportăm ieftin şi să importăm scump la ramurile înalt productive ale nemţilor şi americanilor trebuie să ne uităm. Aşa au făcut polonezii, care nici ei nu realizau cu ceea ce aveau prea multă valoare adăugată pe oră, însă cu ajutorul unui mediu de afaceri atractiv au permis intrarea unor investitori şi lucrători care i-au învăţat să producă ceea ce nu ştiau. Acest lucru se numeşte chiar reformă structurală...

Aşadar, dacă tot exportăm ţărani în Spania, nimic nu ne opreşte să importăm muncitori de acolo, ca să deprindem în 5 ani ceea ce habar n-avem. Dar pentru ca respectivii lucrători să rămână o perioadă cât mai lungă la noi e nevoie să nu mai taxăm aproape deloc proprietatea. Cu alte cuvinte, să-i încurajeze pe investitori şi pe lucrătorii înalt productivi să se mute în România. Mediul să fie stimulativ.

Reiterez. Nu trebuie să ne cramponăm în a lua fonduri europene pentru că doar agricultură şi construcţii ştiu să facă baronii locali şi spre asta să se orientează strategic guvernele. România are nevoie să depolitizeze economia politică şi să se concentreze pe ramurile ce generează cât mai multă valoare adăugată pe oră, adică spre domeniile cele mai productive. Şi asta nu-i nici o găselniţă a timpurilor actuale. Pe vremea regelui civilizator Carol I, aşa s-a dezvoltat ţara. Iar mai aproape de prezent, Statele Unite – spre care se uită cu jind Uniunea Europeană protecţionistă - au atins echilibrul structural cu import de lucrători calificaţi, ceea ce a îmbunătăţit inclusiv structura pe grupe de vârste a populaţiei. Din câte se observă, exemplul celei mai capitaliste ţări a lumii şi propriul nostru trecut capitalist ne duc în aceeaşi direcţie.