Destinul fumează?

Uneori destinul te apucă de mânecă şi te trage într-o direcţie nebănuită, încât te consolezi că e o hachiţă a sus-numitului destin, care vrea să se amuze cu tine. Dar curgerea vieţii tale arată că moftul acela ciudat al sorţii a fost de fapt o schimbare de macaz a drumului tău care să-ţi aducă numai bine.Un înger l-a mângâiat pe creştet şi pe genialul nostru actor şi regizor Horaţiu Mălăele. Mălăele luase bacul şi conştient de talentul lui la desen se înscrisese la Facultatea de Arte Plastice să dea concurs de admitere. Mai erau câteva zile până la marele hop, şi Mălăele din Târgu Jiu vrea să-şi aerisească creierul după atâta învăţat cu o plimbare prin Cişmigiu. O idee venită de undeva însă îi îndreaptă paşii pe străduţa care trece prin spatele Teatrului Bulandra, străduţa către care se deschid şi ferestrele de la cabinele actorilor. Printr-una din ferestrele deschise tinerelul Mălăele aude vocile lui Caragiu şi Liviu Ciulei, discutând aprins. Rămâne vrăjit să asculte vorbele unor idoli ai scenei şi ecranului. La un moment dat, la fereastră apare Ciulei care-şi aruncă chiştocul de la ţigară şi care-i cade în cap lui Mălăele. În mintea tânărului încolţeşte întrebarea, de ce mucul de ţigară al renumitului regizor mi-a picat tocmai mie în cap? A doua zi Horaţiu îşi retrage actele de la Facultatea de Arte Plastice şi se înscrie la concursul de admitere la Institutul de Teatru. Chiştocul de ţigară aruncat de Ciulei care i-a schimbat soarta se află şi acum la loc de cinste în vitrina din sufrageria lui Mălăele.