Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cine sunt cei care ar putea urma în momentul de faţă exemplul celor care s-au îndatorat în franci elveţieni şi să iasă în stradă pentru că s-a apreciat puternic moneda de împrumut? Cei care au contractat credite în dolari, şi care observă că rata de schimb dolar/leu se plasează în jurul nivelului la care debitorii în franci s-au apucat să demonstreze. Dar ce se întâmplă, deşi volumul total al împrumuturilor în dolari nu este unul de neglijat nu se apucă nimeni să protesteze? Păi asta înseamnă că aceia care au luat finanţări în monedă elveţiană au un exponent mediatic puternic, pe când cei ce s-au împrumutat în dolari nu beneficiază de acelaşi sprjin. Astfel se explică reacţia agresivă din primul caz, dar lipsa acesteia în cel de-lal doilea, chiar dacă, reiterez, biletul verde se plasează cam la acelaşi nivel la care cursul franc/leu i-a determinat pe debitorii în franci să se agite. De ce a existat supraexpunere media pe împrumuturile în franci şi acum nu se pomeneşte nimeni de cei împrumutaţi în dolari, deşi situaţia este similară? Pentru că doar cine nu vrea nu vede că intervenţia mediatică e legată de interese personale. Aşa se explică suprareacţia, respectiv lipsa de reacţie.
Aşadar interesele personale, ale celor din media care au contractat credite, au încercat să se transpună în elaborarea unor politici guvernamentale şi monetare când a fost vorba de creditele în franci, însă nu acelaşi lucru se observă la împrumuturile în dolari. Şi e de salutat că guvernul şi banca centrală au rezistat presiunilor. Mai ales că statul român ar fi putut să reacţioneze exact ca debitorii în franci elveţieni. El s-a împrumutat în dolari la 3,2-3,3 lei/dolar, acum rata de schimb se plasează cu o treime mai sus, dar statul nostru nu se plânge şi nu încearcă să aibă expunere mediatică. Adică, deşi s-a finanţat în dolari nu doreşte să fixeze paritatea dolar/leu la un nivel arbitrar, aşa cum vor debitorii în franci elveţieni. Pur şi simplu îşi acceptă soarta, iar ceea ce va urma se va vedea în taxe şi impozite într-o perioadă declarată ca fiind de relaxare fiscală.
