Furia lui Maradona, picturile şi lupii

Preocuparea de fiece zi a lui Ilie Dumitrescu este să demonstreze că în el se află un gentleman ireproşabil. Dunga de la pantalonii de stofă englezească mai să te tai în ea, cămaşa albă şi apretată n-are nici o şifonare, Ilie vorbeşte preţios de parcă joacă în “Regele Lear”. Primul lui transfer în străinătate a fost tocmai la Londra, a devenit slăbiciunea antrenorului Ardiles, celebrul fotbalist al Argentinei, îl simpatiza şi familia patronului  echipei Totenham,juca tenis cu fiul bogătaşului. Când s-a lăsat de fotbal a deschis o galerie de picturi valoroase, un magazin cu antichităţi, manageriază un restaurant rafinat din buricul Bucureştilor. La Campionatul Mondial din America  a bâlbâit-o ,în meciurile din grupă Ilie Dumitrescu a evoluat moale, lipsit de vigoare şi inspiraţie, dar simpatia ce-i o purta Iordănescu l-a menţinut printre titulari, deşi românii tunau şi fulgerau la adresa jocului anemic al mijlocaşului creativ Ilie. Dumitrescu se văita  că nu s-a adaptat la meridianele Americii, că fusele orare sunt răzvrătite în capul lui şi nu reuşeşte să doarmă, însă Ilie a explodat printr-o evoluţie fantastică tocmai în partida eliminatorie cu campioana mondială Argentina. Ilie a marcat două goluri de rămas cu gura căscată şi a dat pasa de gol lui Hagi, deci este artizan al victoriei româneşti cu 3-2. Geniul echipei argentiniene Maradona era suspendat pentru această partidă, testele l-au arătat pozitiv la analiza anti doping, iar explicaţia lui că şi-a pus picături în nas împotriva guturaiului a stârnit zâmbete. Ca atare, Maradona a luat loc în loja zero, păzit de o droaie de bodiguarzi ca să nu fie sufocat de amatorii de autografe. Când a văzut că argentinienii nu reuşesc să egaleze, Il Pibe d* Oro a trântit fotoliul şi a plecat de la meci înainte de a se termina. Ilie Dumitrescu a avut gleznă fină, unduioasă,dar muşchii picioarelor nu erau beton armat. A renunţat la fotbal destul de devreme. Povesteşte momentul nostim coechipierul lui, portarul Florin Tene. În cantonamentul din munţi al Stelei, la Forban se alerga prin nămeţi, pe povârnişuri de plesneau plămânii. Ilie l-a rugat pe Tene să rămână cu el la coada plutonului şi să alerge mai ralentando. Nu se mai vedea şirul de coechipierii care se depărtaseră când Ilie a ţipat, “uite lupii”! S-au căţărat amândoi într-un brad şi au stat de frică pe crengi vreo 20 de minute. Haita de lupi s-a dovedit a fi în realitate o ceată de câini. Ilie şi Tene au ajuns la cabană când ceilalţi fotbalişti ajunseseră la desert. Ilie i-a spus lui Jenei “Nea Emi, mulţumesc pentru tot ,dar eu din clipa asta m-am lăsat de fotbal”!Ilie a năzuit mereu să facă parte dintr-o lume rafinată, cu preocupări elevate, o lume despărţită de cea a fotbalului unde se aude des “dă-mi mingea, mânca-ţi-aş gura ta!”. Poate că acesta a fost dezavantajul care a tras în jos performanţele lui ca antrenor. Pe cât de sclipitor a fost jucătorul Ilie Dumitrescu, pe atât de gri a fost numele lui ca antrenor. De altfel, când a preluat ca tehnician Steaua, i se reproşa că nu se face înţeles în vestiar, vorbele lui prea erau complicate, cu prea plin de filozofări. A ştiut să se poarte fără să facă gălăgie când a fost împrumutat la Scorniceşti, alături de Dan Petrescu. S-a străduit să se remarce şi a fost rechemat la echipa stelistă, de unde apoi a ajuns la Londra, la Totenham. I-au plăcut femeile frumoase lui Ilie, a flirtat cu fotomodele, cu starlete. Letiţia, a doua relaţie mai lungă, era un model lăudat şi i-a dăruit fotbalistului un băiat falnic. Ca de altfel şi feciorii din prima căsătorie, cărora Ilie Dumitrescu le-a lăsat pe mână restaurantul din Centrul Vechi.