x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Gloanţe rebele, August în flăcări

Gloanţe rebele, August în flăcări

de Florin Condurateanu    |    21 Oct 2016   •   08:30
Gloanţe rebele, August în flăcări

În ziua furtunoasă de 23 August, gloanţe zăpăcite au căutat şi personalităţi. În acea dată, în care s-a schimbat macazul istoriei noatre, lucrurile erau bâlbâite. Liviu Rebreanu pleca de la Teatrul Naţional cu maşina, la volan aflându-se o rudă, un fost colonel care era bănuit de legături cu serviciile de spionaj englezeşti. Pe străzi se aflau multe baraje ale armatei, funcţionau ca filtre cu legitimare şi controlare în portbagaj. Se zice că maşina cu marele scriitor n-a oprit la o somaţie a militarilor din baraj şi avea farurile stinse. Ostaşii au apăsat de trăgaci şi un glonţ nebun l-a lovit în piept pe Rebreanu. Condiţiile suspecte ale tirului sunt accentuate de unii care spun că în august, la ora 6 după-amiaza e lumină afară şi farurile nu trebuiau pornite. După o săptămână, la conacul lui din Argeş, Liviu Rebreanu avea să se stingă din pricina plămânilor.

Profesorul de stomatologie Constantin Găucan este nu numai un renumit salvator de danturi, el are şi peste 30 de brevete, inventând materiale şi dispozitive în medicina stomatologică, a creat primul colegiu particular de stomatologie, a înfiinţat Asociaţia medicilor stomatologi cu practică privată. Chemaţi pentru actualizarea brevetelor militare, un plutonier bătrân îi întreabă pe venerabilul profesor şi pe fiul Dan Găucan dacă sunt rude cu locotenentul Găucan,”mort în război ca cel mai mare fraier”, cum se exprima plutonierul. “În ziua de 23 August 1944, locotenentul Găucan, ruda voastră, a primit ordin să ţină pe loc o coloană de nemţi ce se retrăgeau. Când pe şoseaua din Văleni s-a arătat coloana nemţească, vreo şapte soldaţi români din pluton s-au speriat de numeroasele tancuri, blindate, camioane cu nemţi şi au fugit în porumbişte. Locotenentul Găucan nu a abandonat şi a tras cu puşca spre tancuri. Nu i s-au mai găsit nici oasele”. În 23 August, furioşi, nemţii bombardau Bucureştiul. Profesorul de chirurgie Firică, tatăl profesorului de ortopedie Andrei Firică, pleacă în grabă să organizeze şi alt spital de urgenţă, cu cinci minute înainte ca pe sediul Medicinei de Urgenţă de pe Cheiul Dâmboviţei să pice o bombă. Adjunctul lui scapă şi el viu, deoarece căuta sub un birou masiv motanul ca să-l salveze.

×