x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale În România nu te poți autoplagia, pentru că nu s-a schimbat nimic

În România nu te poți autoplagia, pentru că nu s-a schimbat nimic

de Ionuț Bălan    |    10 Sep 2019   •   08:00
În România nu te poți autoplagia, pentru că nu s-a schimbat nimic

Înaintarea în vârstă nu e un merit (sau vreo fericire), dar îți conferă totuși niște privilegii, cum ar fi lărgirea perspectivei. Și cum mă gândeam deunăzi că lucrez de 30 de ani în presă, m-a apucat așa o nostalgie și am început să mă uit pe niște articole vechi de-ale mele, scrise mai pe la începutul carierei.

Aveam emoții la început, gândindu-mă că o să dau peste niște stângăcii sau chiar erori de începător. Și nu m-am înșelat, dar nu asta m-a frapat. Ci faptul că subiectele pe care le abordam, departe de a îmi da senzația de lume demult dispărută, păreau a fi extrem de actuale și în prezent.

Asta m-a băgat la îndoieli și chiar la bănuieli. Nu cumva, fără să îmi dau seama, de la începutul carierei, nu fac decât să mă autoplagiez? Sunt chiar atât de lipsit de originalitate? Sau: sunt chiar atât de leneș?

După care am realizat că înseși aceste întrebări sunt dovada unui soi de narcisism și snobism autocomplezent și mi-am dat seama cum stau de fapt lucrurile. Pe lângă că e firesc ca oricine se îndeletnicește cu scrisul să aibă niște teme preferate, realitatea e că, în pofida aparențelor, extrem de puține lucruri de substanță s-au schimbat realmente în România din anii ‘90 încoace.

În aceste condiții, e absolut firesc ca teme și abordări de atunci să se regăsească și în articole la zi. Din simplul motiv că problemele de atunci sunt, poate sub aparențe diferite, și problemele zilei de astăzi. Concluzia ar fi că, în România, nici să vrei și nu te poți autoplagia.

În anii ‘90 vorbeam, de exemplu, despre cât este ostil este mediul legislativ, fiscal și de reglementare față de antreprenorii onești dispuși să accepte regulile pieței și concurența presupusă de capitalism. Despre asta scriu și astăzi. Mai scriam (și scriu și acum) despre cum politicienii își doresc ca instrumentele monetare să ajungă să fie folosite pentru a le acoperi lor hibele politicilor bugetare și despre cum acest lucru nu trebuie să se întâmple.

Și, cât mă vor mai ține balamalele, voi scrie în continuare.

 

×