Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La începutul lunii iulie scriam un articol care se numea “Din ce creşte economia României dacă scade consumul de energie?”. Când îmi puneam respectiva problemă economia se găsea deja în recesiune tehnică, după cum au arătat datele Institutului Naţional de Statistică (INS) difuzate săptămâna trecută.
Dar mai înainte de a prezenta reperele ce atestau că secvenţa economică a îngheţat, fapt confirmat ulterior de INS, am avertizat că nu creştere economică trebuie să ne propunem, ci să funcţionăm. Adică, nu din nivelul de trai trebuie să se extragă creşterea PIB, pentru că pe fondul majorării taxelor veniturile fiscale se reduc. Şi nu de suprataxarea proprietăţii avem nevoie, ci de extinderea bazei de impunere.
Între timp au mai explicat şi alte persoane acest fenomen, deoarece şi ele au observat că, fără să colecteze, guvernul nu mai are cum să cheltuiască. Iar în lipsa cheltuielilor şi investiţiilor secvenţa economică stagnează. Şi din nou îmi aduc aminte cât de contraproductivă a fost iniţiativa Cabinetului Boc de a tăia salariile bugetarilor, nu doar pentru bănci, care s-au pomenit cu credite neperformante pe bandă rulantă, ci pentru întreaga economie. Acum e necesar ca lefurile să se majoreze cu 50% ca să înceapă să crească economia. Are cineva idee cum?!
Aşadar ceea ce guvernul nu a înţeles, deşi i s-a explicat, a fost faptul că nu-şi poate propune şi creştere economică şi să colecteze taxe şi contribuţii. Ar fi fost de preferat nu către mărirea PIB să se orienteze, ci să atragă lichiditate, atâta vreme cât are încă o ditamai bula la nivelul activelor imobiliare. Reducerea dobânzilor asociată cu declaraţiile că astfel se va relansa creditarea n-au acţionat în niciun fel asupra bubble-ului imobiliar. Volumele de pe piaţa de capital sunt foarte mici, ceea ce generează prea puţină lichiditate prin atragerea unor investiţii de portofoliu de la străini. Într-un asemenea context era limpede că România avea nevoie de pieţe funcţionale...
Din păcate măsurile administrative luate după 2009 în vederea creşterii PIB şi a conservării preţului activelor în monedă naţională au acţionat împotriva pieţelor şi a atragerii de lichiditate. Iar după ce forţezi creşterea economică, în loc să urmăreşti să ai o economie funcţională, urmarea nu poate fi decât un şomaj galopant. Mai ales că măsurile administrative s-au coroborat cu înăsprirea fiscalităţii.
În circumstanţele în care trebuia procedat exact pe dos, să se meargă pe mâna unor pieţe funcţionale şi a unei fiscalităţi relaxate, menite să stimuleze investiţiile şi implicit lichiditatea. Investiţii şi lichiditate care să finanţeze nişte active al căror preţ ar trebui să scadă până la nivelul unde există interes să se tranzacţioneze. Cu precizarea, reiterez, că investiţiile din afară intră ca urmare a scăderii taxelor, nu a măririi lor.
