Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Stereotipul spune că scoţienii sunt zgârciţi. Cu certitudine însă că unul dintre cei mai importanţi scoţieni pentru istoria sistemului financiar mondial nu era deloc zgârcit, în special când era vorba de banii altora. Mai ales că inventase, pasămite, o metodă de a face bani literalmente din piatră seacă.
John Law a fost al cincilea copil din familia aurarului scoţian William Law. După studii şi după decesul tatălui său, John Law a plecat în 1688 la Londra. La 17 ani a primit moştenire toată averea tatălui său. S-a dovedit a fi o fire libertină şi un mare iubitor al jocurilor de noroc.
La 9 aprilie 1694, îl ucide în duel pe Eduard Wilson şi este condamnat la moarte, dar sentinţa a fost comutată în pedeapsă cu închisoarea. Reuşeşte să fugă din închisoare şi se retrage la Amsterdam, unde începe studii economice. După terminarea studiilor, parcurge toată Europa, îşi prezintă ideile, dar peste tot este refuzat. Prin jocuri de noroc, îşi reface averea, iar în 1707 devine prieten al lui Philippe d'Orléans. În 1715, după moartea lui Ludovic al XIV-lea, îşi oferă serviciile sale de economist lui Philippe d'Orléans.
Dacă am vrea să psihanalizăm, am putea spune că, în cazul lui John Law, complexul oedipian s-a manifestat prin ura faţă de aur, obiectul profesiei tatălui său. Law este iniţiatorul teoriei "creditului creator de capital". Considerând că moneda metalică este limitată de cantitatea de metal preţios disponibil, el propune substituirea monedei metalice prin cea de hârtie, pentru a adapta cantitatea de monedă la nevoile producţiei şi circulaţiei. John Law susţinea că la originea crizelor economice este insuficienta cantitate de bani în circulaţie. De aceea, el promova ideea că este suficientă crearea unei bănci de emisiune pentru ca, prin simpla punere a biletelor de bancă în circulaţie, să se producă noi capitaluri.
Astfel, în 1716, într-un moment în care statul francez avea datorii enorme, Philippe d'Orléans îi permite să creeze Banca Generală a Franţei. Aceasta începe să pună în circulaţie monedă de hârtie garantată doar prin titluri ale datoriei publice sau alte concesiuni ale statului, cum ar fi dreptul de exploatare a Louisianei, Antilelor, Senegalului şi Canadei, monopolul tutunului sau încasările statului din impozite directe.
În anul 1718, Banca Generală fuzionează cu Compania Indiei Occidentale, formând Banca Regală, care, după doi ani de activitate prosperă, în care au fost emise bilete de bancă în mod excesiv, acestea îşi pierd valoarea, iar deţinătorii devin neîncrezători, urmând o panică bancară şi falimentul băncii. Cu toate acestea, sau poate tocmai de aceea, John Law este considerat părintele băncilor centrale contemporane.
Ulterior falimentului Băncii Regale, soarta lui Law a diferit foarte mult de cea a şefilor de bănci centrale din epoca modernă. şi-a pierdut averea şi a fost nevoit să fugă din Franţa. A continuat să practice jocurile de noroc, dar nu şi-a mai revenit. A murit la Veneţia, de pneumonie, în 1729, sărac.
