Moldova este a urmaşilor urmaşilor voştri

Glasul maestrului Calboreanu despica viitorul ca un tunet: „Moldova este a urmaşilor urmaşilor voştri!”. Marele actor îl interpreta pe Ştefan cel Mare în piesa emblematică „Apus de soare”, de Barbu Ştefănescu Delavrancea, rostea cutremurător testamentul marelui Domnitor de lipire a gliei Moldovei de sufletelor tuturor generaţiilor ce vor urma. Pământul Moldovei, udat de sângele oştenilor români, de răzeşii cu sabia-n mână izgonind năvălitori, pământul Moldovei udat chiar de sângele lui Vodă, de sângele lui Ştefan cel Sfânt, trebuie să fie ţel şi destin pentru neamul românesc. Maestrul George Calboreanu, majestuos în creaţiile sale, a fost şi el un Vodă al Teatrului Românesc. Actorul de referinţă Calboreanu pe scena Teatrului Naţional a fost parcă vocea poporului român, traversând eroic veacurile, dar omul Calboreanu se manifesta în viaţa din afara scenei chiar ca un român adevărat, cel de toate zilele. Cum la români masa cu familia, cu prietenii este un ritual de inimă şi minte, românul la masă nu numai se ospătează cu bucate, ci se hrăneşte şi cu sentimente. De altfel, străinii laudă din prima zi ospitalitatea românească, bucuria cu care românul împarte mâncarea din farfurie cu cel ce-l vizitează. Maestrul Calboreanu era vestit pentru sfătoşenia şi farmecul în mese lungi, în ospeţe întinse pe ore multe. Mânca maestrul Calboreanu mult, sorbea din vinuri vechi, româneşti, bucatele erau clasice din bucătăria românească, de la sarmale la caltaboş. Şi în timpul ospeţelor se vorbea cu haz, cu farmec românesc. Iată o întâmplare delicioasă. Ion Besoiu filma la două pelicule în paralel, a luat trenul spre Gura Humorului, unde trebuia să filmeze în rolul lui Vodă Tomşa. I-a găsit seara la masă, în grădina de vară, pe colegii de actorie. Actorii chefuiau în frunte cu Calboreanu, erau în mijlocul unor munţi de mici şi cârnaţi, printre multe sticle golite de vin şi bere. A doua zi, filmarea se tot întrerupea din cauza norilor, Vodă Tomşa trebuia să se adreseze oştenilor ţărani din curtea mânăstirii: „Răzeşi, ridicaţi jalbă spre Vodă”! Apare un petic de senin şi se grăbeşte filmarea, dar obosit, Besoiu-Vodă Tomşa glăsuieşte greşit: „Răzeşi, ridicaţi halbă spre Vodă!”. S-a prăpădit de râs echipa de artişti, mai ales când maestrul Calboreanu a şuguit: „Ionele, Ionele, halbă nu jalbă... Ţi-a rămas gândul la cârnaţi şi bere!”.