Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe 10 mai, de Ziua Regalităţii – fostă zi naţională - s-au spus vorbe frumoase, s-au reamintit cele mai importante momente din istoria dinastiei şi toată lumea a fost mulţumită. Bine că a trecut repede.
Fireşte că nu s-a apucat nimeni, la ceas de sărbătoare, să readucă în discuţie momentul “delicat” când preşedintele Băsescu, cu revista Historia în mână, i-a spus Regelui Mihai la tv că a fost “slugă la ruşi”. Spre deosebire de el, care se zbate acum să nu lase ţara pe mâna comuniştilor şi se luptă cu ruşii, care, în general, nu-l prea bagă în seamă. Dar la un moment nu s-au mai putut abţine nici ei şi i-au zis:”În spatele unor astfel de atacuri se ghiceşte intenţia clară a Bucureştiului de a ignora cauzele iniţiale ale crizei ucrainene”.
E limpede că Băsescu ancorează păgubos anticipaţiile românilor. Regele a abdicat ca să evite o baie de sânge, dacă vreţi o situaţie similară cu cea din Ucraina. Fiindcă şi-a dat seama că nu are şanse de izbândă. Deşi i-a fost extrem de greu să lase ceea ce a clădit familia sa, care a realizat mai multe reforme structurale decât toţi conducătorii dinainte şi după regalitate. În vreme ce Băsescu, din postura de preşedinte-jucător, s-a rezumat să vorbească de restructurare. S-a lăudat cu iniţiativele neinspirate ale Cabinetului Boc, care, ca un bun guvern de dreapta, a majorat CAS, TVA, taxele pe proprietate şi a tăiat salariile bugetarilor, măsură ce s-a propagat şi în mediul privat, pentru ca România să aibă unul dintre cele mari procentaje ale creditelor neperformante din UE. Iar dacă nu credeţi ceea ce spun şi tot aveţi impresia că Băsescu a reformat statul, oare de ce precizează Consiliul de Administraţie al BNR în ultimul comunicat prin care a decis menţinerea dobânzii de politică monetară: “În plan intern, riscurile şi incertitudinile vizează persistenţa rigidităţilor structurale ale economiei româneşti, ceea ce reclamă un ritm susţinut al reformelor ...”?!
Reiterez, Traian Băsescu - un preşedinte potrivit pentru o republică precum cea de la Ploieşti, născută din, prin şi pentru popor după cum scria Caragiale în nuvela Boborul - a acuzat de laşitate un monarh înţelept, care prin plecarea sa a evitat un carnagiu. Ca dovadă, monarhiile n-au rezistat în niciuna dintre ţările pe unde a trecut Armata Roşie. Ba “virusul” s-a răspândit până în Grecia şi Italia.
E adevărat că a existat o persoană, faţă de care Băsescu manifestă simpatie, şi care, chiar dacă ştia că va pierde lupta, a vrut să moară cu ruşii de gât: Mareşalul Antonescu. Totuşi, atitudinea Regelui Mihai a fost mult mai eficientă şi mai responsabilă. Ca dovadă, el a oferit cetăţenilor unei Românii ocupate de ruşi o parte din aurul Băncii Naţionale, când a emis medalia jubilară Ardealul Nostru. Scopul a fost de a-i pune la adăpost de răul ce avea să vină. Moneda semăna frapant cu piesa de 20 de franci francezi numită popular “cocoşel”. Şi le-au trebuit comuniştilor zeci de ani să încerce să le confişte românilor “cocoşeii” sub ameninţarea cu închisoarea, fără să reuşească vreodată să-i strângă pe toţi.
