x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Ochelarii nu se lasă în culise

Ochelarii nu se lasă în culise

de Florin Condurateanu    |    16 Apr 2020   •   07:30
Ochelarii nu se lasă în culise
Miopia și alte defecte de refracţie se cam moştenesc. Dacă părinţii au fost ochelarişti, de cele mai multe ori, şi copiii vor avea nevoie de ochelari. Iar până la urmă, după vârsta de 40 de ani, ne este sortit tuturor să ne ajutăm cu ochelarii de aproape. Nu e o boală presbiopia, cu trecerea vremii se relaxează ţesuturile, musculatura ochilor şi apare necesitatea de a citi, de a privi de aproape cu dioptrii plus. Purtarea de ochelari aduce un aer de fineţe, e şi prilej de cochetărie, ochelarii sporesc misterul, frumuseţea, distincţia. Şi artiştii au avut nevoie de ochelari, iar aceştia s-au lipit fermecător de imaginea lor. Am fi rămas nedumeriţi dacă l-am fi văzut pe uriaşul intelectual şi actor Radu Beligan fără legendarii lui ochelari. Încă de la debutul meşterului Beligan în Rică Venturiano, ochelarii au devenit parte a făpturii lui. Îi preţuia, îi amintea şi în povestiri: „După un turneu de succes al Teatrului Naţional în Franţa, un parizian important m-a invitat la el câteva zile pentru a mă plimba. Din prima zi mi-a făcut un cadou, găsise într-o librărie un CD cu recitarea poeziei «Seara pe deal» de către Sadoveanu. Când am auzit glasul mângâietor cu accent moldovenesc al lui Sadoveanu, am început să plâng, mi-am scos ochelarii că se aburiseră de lacrimi şi l-am rugat pe francez să-mi cumpere a doua zi un bilet TAROM spre România!”. Cum ar fi apărut Marin Preda fără ochelarii cu lentile groase de atâta scris la bijuteriile de romane „Moromeţii”, „Cel mai iubit dintre pământeni”?
Îndrăgita actriţă Emilia Popescu, mioapă veche, nu agrea să intre pe scenă cu ochelari, a păţit-o când nu a zărit o fereastră de decor, s-a izbit de ea, a sângerat pe frunte şi de atunci nu s-a mai dezlipit de ochelari pe scenă. Formidabilul actor Horaţiu Mălăele este purtător de ochelari mici, rotunzi, care-i sporesc aerul de veşnic mirat, de tocilar nedescurcăreţ, dar şi de campion al rolurilor ciudate. Nicu Constantin şi Mişu Fotino nu pot fi separaţi în inima spectatorilor de ochelarii lor cu lentile groase ca fundul borcanelor. Lentilele le scot în evidenţă şi strabismul, privirea cruciş, care le măreşte hazul. Umblă şi legenda că saşiii Nicu Constantin şi Fotino şi-au ciocnit maşinile, aducându-i în culmea enervării. Fotino i-a reproşat: „De ce nu te uiţi pe unde mergi?”, iar Nicu Constantin i-a replicat: „Dar tu de ce nu mergi pe unde te uiţi?!”.
 

×