Orașul care stă la barieră

Într-un București sufocat de mașini și de lucrări cu bani europeni, lărgirea Bd. Buzești - deși a implicat demolarea unor clădiri istorice - pare să fi fost o idee bună. Șoferii circulă rapid, și dacă ne amintim de vremea când Haussmann sistematiza marele Paris, era cazul să-i vină rândul și celui mic.
Da, dar dacă a fost creat un culoar larg pentru mașinile cu girofar între Palatul Victoria și Cotroceni, cum stă bine unui stat polițienesc, și a dispărut istorica Piață Matache, Calea Victoriei a fost îngustată pe motiv de tradiție interbelică. Pentru ca oamenii să se plimbe la șosea, cu sau fără bicicletă, chiar și pe zăpadă.
Iată două decizii ce se bat cap în cap. Iar în timpul în care se lucrează la metroul din Drumul Taberei, ca să se fluidi¬zeze traficul la suprafață, în Pantelimon se reabilitează tramvaiul. Oare de ce, când pe dedesubt va trece metroul? Pentru ca pe sus să meargă pensionarii gratuit, iar prin subteran salariații?!
Și apropo, sus în deal, la Cotroceni, unde-i mereu aglo¬merat, s-ar putea face un pasaj ca să se circule în ambele sen-suri, simultan. Fiindcă într-un oraș plasat pe locul 4 în topul înghesuielii în UE e important să se meargă continuu. Nu pe unele străzi să se aștepte ca la bariera de tren.
Asta cu mențiunea că trenul ajunge zilnic la 8:30 în Gara Obor. Adică, Bucureștiul - capi¬tală UE - n-are doar intersecții ca niște treceri cu trenul și mașini ce strâng gunoiul la ore de vârf în loc s-o facă noaptea, ci și o cale ferată cu barieră într-o zonă semicentrală.