Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Papa Francisc e de aceeaşi părere cu Murphy: Cele mai nedorite lucruri sunt cele mai sigure; de exemplu, moartea şi impozitele. Din acest motiv, el respinge ideea că se poate cumpăra pacea veşnică cu banii de taxe. Iată cum a exprimat Suveranul Pontif acest lucru, citat fiind de ziarul britanic The Independent: „The Argentinian religious leader said Christians who donated money to the church but stole from the state were leading a «double life» and were sinners who should be punished”. În traducere: „Liderul religios argentian a spus că creştinii care au donat bani bisericii, dar au furat de la stat duc o «viaţă dublă» şi sunt păcătoşi care trebuie pedepsiţi”. Şi propune şi cum să fie osândiţi (chiar dacă Biserica Catolică s-a exprimat adesea împotriva pedepsei cu moartea): „Tie them to a rock and throw them in the sea”. Adică: „Să fie aruncaţi în mare cu o piatră de gât”.
În acest discurs apar însă două probleme economice. Prima: Conducătorul Bisericii Catolice reacţionează mai degrabă ca un zapciu, decât ca un responsabil cu cele veşnice, tunând şi fulgerând împotriva celor care consideră nedrepte taxele şi preferă să dea bani de bună voie bisericii, decât statului. A doua: Oamenii nu pot fura de la ei.
Şi încă un lucru care mi se pare relevant în acest demers pro-secularizare al liderului spiritual de la Vatican. Papa ia poziţie împotriva haiducilor, adică a celor care protestează contra nedreptăţii sociale, şi jefuiesc politicieni bogaţi, cărora nu le dau banii „datoraţi” din impozite, ca să-i ajute (prin intermediul bisericii) pe săraci - considerându-i, nici mai mult nici mai puţin, decât nişte tâlhari.
Din păcate, cu acest prilej, înalta faţă bisericească dezavuează solidaritatea liber consimţită, şi îşi lasă enoriaşii la mâna solidarităţii sociale. Făcută de nişte politicieni care ne-am aştepta să-şi pună la bătaie mai întâi proprii bani pentru „cauza nobilă” a solidarităţii sociale. Dar nu! Modus operandi al acestor indivizi este japca (ambalată demagogic în speranţa că nu va fi recunoscută): nu dau din banii lor, ci din taxe - bani culeşi - prin definiţie - cu forţa.
E foarte greu de făcut diferenţa între aceşti bandiţi, îmbrăcaţi în haine de politician, şi haiducii-tâlhari din predica Sfântului Părinte. Cu precizarea foarte importantă - reiterez - că cei acuzaţi de furt nu pot fura de la ei. În momentul în care Papa vorbeşte de furt de la stat, lasă impresia că legea ar fi şi norma morală, când, de fapt, aceasta nu conţine principiile etice. Cu alte cuvinte, privind lucrurile prin prisma principiilor etice, şi nu a unei norme morale strâmbe, vinovaţi nu sunt cei care nu dau bani statului, fiindca n-au încredere în cei care-i administrează, ci aceia care-i gestionează şi îi cheltuiesc abuziv.
În fine, poate că ar fi benefic pentru Papa Francisc să nu mai confunde cutia milei cu casetele de valori. Iar în ceea ce priveşte afirmaţia acestuia că Sfântul Petru nu avea cont bancar, se vede că retorica anti-bănci şi anti-dobândă „reînvie” la momentul oportun. Pentru că Papa îi trimite pe bancherii centrali direct în Rai, la actualele dobânzi negative.
