Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am pierdut șirul parlamentari-lor care, în această legislatură, și-au pierdut mandatul, libertatea sau imunitatea. Sunt cu zecile, și nu exagerez. Cred că doar secretariatul celor două camere mai ține socoteala și poate face acum diferența între numărul celor intrați, a celor rămași și - asta e nouă - a celor reveniți.
De grupurile parlamen-tare, nici nu mai vorbesc. Tehnic vorbind, prin transformare, schimbarea compo-nenței ori dispariție, niciunul dintre grupu-rile parlamentare care au început legislatura nu mai există. Una peste alta, a fost cel mai ciudat Parlament pe care l-am cunoscut vreodată. A început pe cai mari, fiind primul ales nominal, dar au intrat și cei care au pierdut alegerile în colegiile lor. Iar de atunci o ține numai în anomalii. Mai țin minte doar marțea neagră, și asta pentru că a produs o glumă care spune totul despre această legislatură: în Parlament doar marțea poate fi neagră, pentru că e singura zi în care sigur e plen.Nimic nu mă face să cred că următorul Parlament o să fie mai bun. Clar o să fie mai mic, pentru că partidele, în loc să îmbunătățească votul uninominal, au decis să revină la ceva ce n-a fost funcțional niciodată: votul pe liste. Problema e că, deși peste 3 luni vom avea alt parlament, încă listele de exemplu, în colegiul în care votez, habar nu am care sunt candidații principalelor partide. Și chiar aș vrea să-i cunosc, să-i urmăresc, să văd timp de 3 luni cum se comportă. Ca să știu ce să votez! Bine, probabil din 3 telefoane aș putea afla, dar atunci când vine vorba de votul meu, chiar vreau să fiu un cetățean normal. Așa că n-am să fac asta. Am să aștept ca partidele să-și facă curaj, să-și consume interminabilele bătălii interne și să ne anunțe numele viitorilor candidați. Fără însă să cred că, poate, în sfârșit, Parlamentul are șansa de a deveni - măcar atât - o instituție respectabilă.
