Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Grupul celor mai industrializate 20 de ţări ale lumii - G20 - a căzut de acord după reuniunea de la Moscova că statele trebuie să progreseze rapid către rate de schimb valutar stabilite de piaţă şi să evite devalorizarea monedelor în detrimentul concurenţei. Ca să explicăm mai clar această chestiune e bine să reamintim că Federal Reserve (Fed) – sistemul de bănci centrale al Statelor Unite – ia în calcul restrângerea achiziţiei de obligaţiuni. Iar în condiţiile în care Fed nu mai introduce lichidităţi pe piaţa americană, principalii actori şi le vor procura repatriindu-şi capitaluri de pe pieţele emergente. Şi fireşte că atunci când investitorii îşi vor retrage banii din Est zlotul polonez sau forintul maghiar se vor devaloriza faţă de dolarul american. Însă chiar dacă monedele se vor deprecia faţă de biletul verde, important este să nu-şi piardă valoarea una faţă de cealaltă. Iată ce a vrut să se asigure G20.
A doua chestiune discutată de grup este ca statele să manifeste un soi de solidaritate fiscală. Cee ce sună bine ca enunţ, dar, în practică, va veni mereu câte o ţară cu fiscalitate mai laxă care va dori să atragă investitori. Ceea ce înseamnă că globalizarea fiscală este foarte greu de realizat. Şi la nivelul bugetului central ar mai fi cum ar mai fi, dar la cel al bugetelor locale e de-a dreptul imposibil. Ţări precum Polonia ce au redus şomajul de la 20% cu ajutorul investiţiilor străine care au creat locuri de muncă nu vor fi niciodată de acord cu aşa ceva. Dar nici în Ungaria nu s-ar putea pune problema, mai ales după ce toată lumea a văzut statul maghiar în incapacitate de plată şi acesta, în loc să intre în faliment, şi-a achitat datoria către FMI. Ce să mai vorbim de Turcia?!
Evident că cea care agită cel mai tare acest stindard al solidarităţii fiscale este UE. Însă principala dificultate ar fi aceea că pentru îndeplinirea acestui deziderat trebuie să ai partide transnaţionale, care să-şi impună punctul de vedere în ţările lor, fiind la putere. Sigur că un partid mereu la putere şi care să fie transnaţional este partidul unic. Iată cu ce rezonează idealurile UE de solidaritate fiscală...
Dacă UE ar fi însă mai puţin preocupată de politizarea economiei şi-ar explica de ce stagnează când Statelor Unite cresc. Economia americană, deşi mai îndatorată, creşte pentru că are o piaţă a muncii mai flexibilă datorită formalizării infrastructurii la nivelul sănătăţii, educaţiei sau asigurărilor sociale, şi o concurenţă mai intensă pe piaţa de bunuri. Iar la aceste elemente trebuie nespărat adăugat încă un factor. Mai bine de trei sferturi din datoria SUA e “acoperită” în condiţii de maximă transparenţă de pe piaţa de capital, în timp ce debitele statelor europene sunt finanţate prin credit bancar la un preţ care nu e raportat la piaţă, ci la un reper fix: dobânda de referinţă a Băncii Centrale Europene (BCE). Asta înseamnă că în vreme ce deficitele bugetare europene se raportează la părerea BCE despre unde ar trebui să se situeze preţul banilor, deficitul SUA se “marchează” la piaţă după principiul: “E finanţabil, sau nu”.
