Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Toată lumea a văzut în zicerea lui Traian Băsescu-”îi voi dezbrăca în spaţiul public”- o ameninţare, făţişă şi brutală, adresată duşmanilor săi mai vechi şi mai noi. Folosesc înadins termenul”duşmani” fiindcă pentru Traian Băsescu nu există adversari, oameni cu care se poate confrunta în spaţiul ideilor, al ideilor şi conceptelor, ci numai duşmani. Şi asta pentru că Traian Băsescu însuşi nu este un”om politic”, ci doar un “politicianist”, confirmând, prin tot ceea ce face şi urzeşte, teribila actualitatea a distincţiei lui C Rădulescu Motru între omul politic, dedicat interesului general şi politicianistul care nu îşi urmăreşte decât propriul interes.
Cât priveşte zicerea Amiralului Dezastrului Naţional cum că îl deranjează lichelismul, zău că nu văd de ce îl deranjează de vreme ce însăşi ameninţarea cu”dezbrăcarea în spaţiul public” traduce în termeni ceva mai eleganţi o altă zicere tipică lumii borfaşilor: “Bine, copilaşii durerii, intru e la apă, dar vă trag şi pe voi după mine!”
Iar dacă luăm în seamă (şi nu văd de ce nu le-am lua?) declaraţiile eternei şi fascinantei vestale prezidenţiale- Elena Udrea fireşte!-, despre posibilitatea ca Distrugătorul Naţional să aibă aceste informaţii direct de la niscai servicii specializate, atunci chiar că înclin să cred treaba asta. Deşi, judecând după cum au fost fabricate în laboratoarele DNA dosarele comandate tot de către Zeus-ul de chirpici pentru Adrian Năstase sau Dan Voiculescu, am, de pe acum, serioase rezerve asupra acurateţei dezvăluirilor “cu dedicaţie”.
Întrebarea pe care mi-o pun,însă, recitind ca să zic aşa “la rece”, mesajul Debusolatului Suprem este alta: oare “adrisanţii” sunt numai de-aici, de la noi, de acasă sau vorba sa bate undeva, ceva mai departe, peste fruntariile scumpei noastre patrii? Nu de alta dar, aşa după cum bine se observă, în ultimii doi ani şi ceva, cel care pentru încă vreo 100 de zile o mai face pe şeful statului, se dovedeşte a fi un personaj tot mai puţin frecventabil pentru lumea bună a politicii europene şi trans-oceanice. Pe bună dreptate, colegii de la “Jurnalul Naţional” observau că la Ceremoniile de la Liege, consacrate împliniri a 100 de ani de la declanşarea Primului Război Mondial, Marinarul fără Busolă a fost un personaj de decor, fotografiile cu el ocupând poziţia 72 din lotul de 87. Şi asta nu este , spre disperarea lui, singura dovadă că relaţiile de caldă prietenie cu mai marii scenei politice occidentale au intrat în era glaciaţiunii.
Nu mai departe de astă primăvară, Traian Băsescu a avut un drastic semnal atunci când, în pofida unor zvonuri insistent vehiculate de către răspândacii săi de budoar, nu a fost ales ca secretar general al NATO. Ceea ce, fireşte, menţine în actualitate bănuiala că, un sau nişte “cineva”, i-a tras preşul de sub picioare. La NATO dar, se vede treaba, că nu numai acolo…
În aceste împrejurări şi,mai ales dacă tot zice el că nu mai are ce pierde dacă”dă totul pe goarnă”, nu pot decât să aştept cu maxim interes ca, mâine-poimâine, Traian Băsescu să scoată la iveală piese-cheie din Dosarul ALRO, deocamdată ,eufemistic spus,” rătăcit”. Sau să ne explice, bărbăteşte, verde în faţă după cum îi este obiceiul, de ce, în 2012, tocmai el i-a dat în mână lui Jose Manuel Barroso dosarul cu Pactul de coabitare. Doar aşa ca să le arate fârtaţilor din PPE că el ie oţ şi că l-a făcut pe Victor Ponta din vorbe?
Iar astea sunt, vă rog să reţineţi, doar două ipoteze de lucru, fiindcă, la o adică, tolba Matrozului ajuns la răscruce de vânturi cu siguranţă că mai conţine şi alte neştiute. Ce ar fi, de pildă, dacă postul B!TV i-ar face l o emisiune cu titlul”Traian Băsescu, cu mască şi fără mască”?(Scuzaţi cacofonia!)
Nostimă idee, nu-i aşa?
